Urmând Valea Slănicului, în inima localităților Mânzălești și Lopătari, vă veți întâlni cu un tărâm cu adevărat fermecător, unde natura și-a lăsat amprenta timp de milioane de ani, creând peisaje spectaculoase în sare. Aici, la o altitudine de aproximativ 500-600 de metri, se află Platoul Meledic, situat pe depozite salifere, iar în apropiere, cenușa vulcanilor preistorici a dat naștere unui monument unic al naturii: Grunjul de la Mânzălești.
Grunjul de la Mânzălești se găsește la confluența pârâului Jgheab cu râul Slănic și impresionează prin forma sa piramidală. Ocupând o suprafață de aproximativ 0,0025 hectare, acesta este compus din tuf vulcanic și marne albe cineritice.
Platoul Meledic este o rezervație naturală impresionantă, atât din punct de vedere speologic, cât și zoologic, întinzându-se pe o suprafață de 67,5 hectare. Aici se găsește unul dintre cele mai mari zăcăminte salifere din țară. Prin procesul de dizolvare a sării, s-au format forme de relief spectaculoase, cu dimensiuni și aspecte variate. Un exemplu remarcabil este ansamblul de peșteri săpate în sare de către apele subterane.
Atracțiile principale ale Platoului Meledic includ Peștera 6S, descoperită în anul 1980 și care este a doua peșteră ca lungime din lume în sare (3190 de metri), Lacul Mare și Lacul Castelu. În poiana din jurul Lacului Mare puteți admira Tabăra de sculptură în lemn de la Mânzălești, o expoziție care cuprinde 25 de sculpturi.
În celebrul său roman „România pitorească”, Alexandru Vlahuță a fost fascinat de frumusețea Platoului Meledic și i-a dedicat un întreg capitol, descriindu-l astfel: „Suntem la Meledic, una dintre cele mai largi deschizături din Carpații Buzăului. Măgura pe care stăm – un vârf înalt de unde privim întreaga vale Meledicului și munții îndepărtați care o înconjoară – se numește Gruiul Haiducilor. Un mândru castel se ridică pe marginea lacului, flori ne înconjoară, stelele tremură în lac, apele Slănicului clănțăie lin în vale.”
