LECȚIA DE ISTORIE: Crama brâncovenească de la Merei | O Poveste de istorie și mister

În pitorescul peisaj dintre Izvoru Dulce și Nenciulești, în comuna Merei, a fost recent făcută o descoperire arheologică de excepție. Ruinele unei vechi crame brâncovenești, catalogată astăzi ca monument istoric, au ieșit la iveală, dezvăluind o fereastră în timp către perioada Domnitorului Constantin Brâncoveanu, în ultimul sfert al secolului al XVII-lea. Această pivniță, care a fost odată proprietatea domnitorului, reprezintă o comoară culturală și istorică prețioasă, cu povești care par să nu se termine niciodată.

Pentru trecătorii obișnuiți, locul pare a fi doar un dâmb de moloz, neamenajat și greu de accesat. Cu toate acestea, pe măsură ce te apropii, dezvăluie mai multe camere largi, care, cel mai probabil, au servit drept depozit pentru vinuri și alte produse ale vremii. Crama brâncovenească este o construcție subterană impresionantă, cu o singură alveolă, susținută de o coloană centrală, înconjurată de patru bolți în calotă semisferică. Această arhitectură deosebită arată că domnitorul Brâncoveanu acorda o atenție deosebită producției și stocării de vinuri.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a condus Țara Românească între anii 1688 și 1714 și este bine cunoscut pentru numeroasele sale contribuții culturale și arhitecturale. În timpul domniei sale, călătorea frecvent spre mănăstirea Râmnicului și poposea și la Sărata, unde deținea două pivnițe de piatră. Proprietățile sale extinse în zonă, printre care se număra și Lipiianca de la Sărata, au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea viticulturii și producției de vinuri în regiune.

Crama brâncovenească se afla în apropierea conacului Dănescu, un alt monument istoric astăzi în ruină, și părea să fi avut deasupra ei o locuință, dovedind că era un loc central pentru producția și stocarea vinurilor domnitorului Brâncoveanu.

Cu toate acestea, crama nu este doar o relicvă istorică impresionantă. În zonă, mulți proprietari ai bătrânelor pivnițe au descoperit rețele de catacombe îngropate în pământ, sub vii. Acestea au rămas, în mare parte, un mister, cu puține informații disponibile despre scopul lor exact. Se presupune că toate aceste crame vechi erau interconectate printr-o rețea secretă de tuneluri, poate în scopuri de apărare sau pentru transportul secret al vinului și altor bunuri.

Aceste descoperiri arheologice și istorice ne oferă o fereastră fascinantă în trecutul bogat al regiunii și al domnitorului Brâncoveanu. Ele subliniază importanța viticulturii și producției de vinuri în acea perioadă și pun în lumină misterele și legendele care învăluie aceste vechi crame subterane. Cu siguranță, cercetările viitoare vor continua să aducă la lumină mai multe detalii despre această comoară culturală ascunsă în pământul românesc.