LECȚIA DE ISTORIE: Gara Buzău inaugurată în anul 1872 a devenit nod feroviar în 1881

Amplasată în proximitatea centrului orașului, gara Buzău a fost inaugurată în anul 1872 și a devenit un nod feroviar în 1881. Ca un martor tăcut, această clădire feroviară reprezintă un punct de ancorare pentru întreaga istorie modernă a orașului, fiind înfășurată în povești și personaje celebre. Până nu demult, gara a fost o parte integrală din viața noastră.

Gara Buzău, o construcție istorică, a fost supusă mai multor renovări și extinderi pe parcursul anilor, în concordanță cu creșterea traficului feroviar. La capătul vestic al peronului, în apropierea fostului cinematograf, se află încă o mică fântână cu un bazin în care trăiesc peștișori și câteva broaște țestoase. În 1942, a fost construit un peron special (linia 20) utilizat exclusiv pentru trenurile care mergeau către Nehoiașu. Ultima renovare majoră a gării a avut loc între 2006 și 2010, când clădirea ajunsese într-o stare deplorabilă. În apropiere se găsesc încă două clădiri istorice: hotelul gării (cunoscut anterior sub numele de Al. Mihăilescu, acum Bucegi), situat în dreapta, și fosta locație a restaurantului gării, pe partea stângă.

Timp de un an, I.L. Caragiale s-a ocupat personal de cârciuma gării, unde a muncit și a locuit. Dramaturgul a preluat conducerea localului situat chiar în fața gării în toamna anului 1894, în parteneriat cu cumnatul său, dar ulterior s-a retras din afacere din cauza unor datorii mari. La vremea respectivă, Caragiale avea 34 de ani și deja scrise piese de teatru celebre precum „O scrisoare pierdută,” „O noapte furtunoasă,” și „D-ale carnavalului.” În timpul șederii sale la Buzău, Caragiale a fost însoțit de soacra sa și de o nepoată a acesteia, care se ocupa de casieria cârciumii.

Începând cu anul 1924, un vultur poreclit Ilie, care a fost adoptat și crescut de către un negustor din apropiere, a devenit o prezență obișnuită deasupra gării Buzău, apropiindu-se foarte mult de ferestrele trenurilor. Călătorii îl hrăneau cu bucăți de carne aruncate din ferestrele vagoanelor restaurant atunci când acestea erau oprite la peron. Ilie, care a devenit o parte importantă a istoriei și folclorului buzoian, a pierit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind împușcat de către un ofițer german. Acest eveniment a fost amplu relatat în presa locală și națională. Ca omagiu adus lui Ilie, fabrica de bere din oraș, precum și alte afaceri, au primit numele „Vulturul.”