Mănăstirea Rătești găzduiește o viață monahală activă, unde se nevoiesc aproximativ 60 de maici. Biserica mănăstirii, dedicata Sfintei Treimi și Sfanțului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, se află la o distanța de aproximativ 30 de kilometri nord-vest de orașul Buzău, fiind accesibilă pe drumul national 10 sau pe drumul județean 203, prin localitatea Berca.
Mănăstirea Rătești are o istorie îndelungată, avandu-și originile în secolul al XVI-lea că un modest schit de călugări, cu o biserica mica de lemn închinată Sfintei Treimi. Prima mențiune scrisa a schitului datează din anul 1634, iar în anul 1760, datorita donației făcute de boierii Scarlat și Alexandru Hrisoscobu, schitul devine o mănăstire de maici.
În anul 1784, o noua biserică de lemn este construită, fiind închinată Sfanțului Dimitrie, iar mai tărziu, în anul 1844, se ridică biserica de zid cu hramurile „Sfânta Treime” și „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Complexul monahal cuprinde și alte clădiri precum scoală, clopotniță, chilii și trapeza.
Biserica mănăstirii, având un plan triconic și o arhitectura care îmbină elemente autohtone cu influente neoclasice, măsoară 30 de metri lungime, 15 metri lățime și 10 metri înălțime. Interioarele au fost decorate cu fresce în anii 1843-1844 de către pictorul Nicolae Teodorescu, iar elementele de arta sculpturala, cum ar fi catapeteasma și iconostasul, sunt opere ale atelierului de sculptura de la Episcopia Buzaului.
Mănăstirea Rătești a fost un important centru cultural, având o școală pentru maici și pentru fețele sărace din comunele învecinate, înființată în anul 1861. Traditionea școlii a fost reluată prin Școala de Adulte în anul 1912 și prin Școala de Cântări Bisericești în anul 1922. În prezent, mănăstirea găzduiește și Seminarul Teologic, fondat în anul 1996.
Pe lângă importanta sa spirituală, Mănăstirea Rătești deține o colecție valoroasa de artă veche bisericească expusă în muzeul propriu. Această cuprinde icoane pe lemn și sticlă, broderii artistice, obiecte de cult, precum și carte veche, printre care se remarca „Biblia poliglota” tipărită la Paris în anul 1629.
