Vestigiile rupestre din munții Buzăului oferă o privire fascinantă în trecutul istoric și spiritual al zonei. Situate în Curbura Buzăului, între localitățile Aluniș, Nucu și Ruginoasa, aceste vestigii rupestre reprezintă un adevărat panteon natural și spiritual, încărcat de mistere și energii arhaice.
În acest spațiu vast și fermecător, turiștii pot descoperi o multitudine de sculpturi rupestre săpate în piatră, răspândite și bine ascunse pe dealurile acoperite de păduri. Se crede că această zonă găzduiește cea mai mare concentrare de schituri și locuințe monahale din România, însă numărul exact și perioada în care au fost create rămân învăluite în mister.
Aceste așezări rupestre sunt considerate a fi fost locuri sacre în care geto-dacii desfășurau ceremonii importante. Ulterior, în secolul al IV-lea, creștinii au preluat acest spațiu și l-au transformat în sihăstrii ortodoxe.
Printre cele mai cunoscute vestigii rupestre se numără Complexul rupestru de la Aluniș și vestigiile rupestre de la Nucu, care includ Biserica lui Iosif, Chilia lui Dionisie Torcătorul și Agatonul Nou.
Complexul rupestru de la Aluniș este alcătuit din patru chilii și Biserica „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, care a fost construită în anul 1274 și este încă folosită ca lăcaș de cult. Potrivit legendei, doi ciobani, Vlad și Simion, au săpat această biserică la îndemnul unui înger care li s-a arătat în vis. Numele lor sunt încă inscripționate pe peretele nordic al altarului.
Bisericuța lui Iosif este considerată cea mai frumoasă și bine conservată dintre sihăstriile din Nucu și este atestată documentar din anul 1587. Se crede că simbolul incizat deasupra ușii, care ar putea fi asemănat unui pește, datează din secolele III-IV.
Chilia lui Dionisie Torcătorul are o istorie ce se întinde de la secolele IV-VI d.Hr. până în Evul Mediu. Numele acestei chilii provine de la monahul Dionisie, care s-a retras în acest loc în secolul al XIX-lea și se ocupa cu torsul și țesutul lânii. Chilia este situată într-o stâncă din Poiana Coziancei și poate fi accesată prin intermediul unei scări, fiind suspendată la aproximativ 5-6 metri de sol.
Agatonul Nou este atestat documentar la 1580, purtând hramul „Sf. Ion Gură de Aur”. Schitul, care a dispărut în secolul XVIII, era format dintr-o bisericuță, o chilie și un beci. Așezările rupestre fac parte din Geoparcul „Ținutul Buzăului”, un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural, și care aspiră la titlul de Geoparc UNESCO. Programul „Geoparcul Ținutul Buzăului” a fost inițiat în anul 2007 de Universitatea din București, în parteneriat cu Consiliul Județean Buzău în vederea conservării, promovării şi valorificării elementelor naturale deosebite din zonă, a valorilor de patrimoniu cultural şi istoric, precum şi pentru susţinerea dezvoltării sociale şi economice a comunelor, bazându-se pe principiul dezvoltării durabile.
