Radu Vlădescu, medic veterinar şi biochimist, cadru didactic universitar şi academician, Radu Gh. Vlădescu s-a născut la 26 aprilie 1886, în satul buzoian Sibiciu de Sus.
După studii primare în satul natal şi secundare la Buzău (absolvent 1904), urmează şcoala Veterinară la Bucureşti. După absolvire, funcţionează ca preparator la catedra de chimie a şcolii, în paralel urmând cursurile Secţiei fizico-chimice a Facultăţii de Ştiinţe de pe lângă Universitatea Bucureşti. Îşi ia doctoratul în 1911 cu teza ,,Cercetări relative la mecanismul serului anticarbonos“. Pleacă apoi la Paris, unde va studia biochimia cu profesorul G. Bertrand, fiind declarat, la terminarea studiilor, doctor în Ştiinţe Chimice al Universităţii Sorbona (1921), cu teza ,,Cercetări asupra prezenţei şi rolului zincului la animale“.
Revenit în ţară este numit conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe, profesor la Facultatea de Medicină şi apoi profesor titular de chimie biologică la Facultatea de Medicină Veterinară din București (1 aprilie 1922). Este autorul a peste 150 de lucrari științifice publicate in reviste de specialitate din țară și si străinătate., din anul 1955 devine membru al Academiei Romăne.
Este primul cercetător din medicina veterinară care evidențiază importanța controlului igienic al laptelui și implementează o micrometodă pentru o analiză integrală a unei cantități minime de lapte, cercetare care deschide interesul pentru studierea funcției și metabolismului glandei mamare, pornind de la animalele de laborator. Demonstrează influența factorilor de mediu și a alimentației asupra compoziției lichidelor biologice. Spre exemplu, vacile care au primit rații alimentare dezechilibrate în raportul Ca/P, calciul fiind crescut, au avut o apariție de acid fosforic în urină care nu se întâlnește în mod obișnuit la animale. Această prezență duce la rezultate nefavorabile pentru animalele care se află în perioada lactației.
Profesorul Radu Vlădescu este și precursorul cercetărilor surselor energetice ale transformărilor fizico-chimice din țesuturi, prin ipotezele sale emise asupra faptului că glucoza din țesuturi stă la baza contracției musculare prin travaliul pe care-l provoacă. Cunoștințele lui Radu Vlădescu în această direcție au fost apreciate și folosite de savanții Athanasiu și Marinescu în memoriul referitor la activitatea musculară a bolnavilor de Parkinson.
Munca sa nu este lipsită de recunoașterea unor comunități academice de prestigiu: a fost membru al Academiei de Medicină Veterinară din Franța și al Academiei de Medicină din Paris, în 1953 devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1955, titular.
A decedat la 15 februarie 1963, în București, renumele său ca om de știință făcând deosebită cinste meleagurilor buzoiene, în special zonei în care s-a născut, Liceul Teoretic din Pătârlagele purtându-i numele cu deosebită considerație.
