Răzvan Matragoci are 19 ani. Și-a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă prin centre de plasament, iar viața avea să i se schimbe și atunci când a aflat că trebuie să lupte pentru a supraviețui, în urma diagnosticării cu o formă de leucemie. Crucea Roșie Buzău face un apel către oamenii de bine, să doneze bani pentru Răzvan, astfel încât să poată trece peste momentele de cumpănă, scrie jurnaluldebuzau.ro.
Nu ştie cum este să creşti lângă o mamă, nu știe ce înseamnă să te întrebe cineva dacă ai mâncat sau cu ce vrei să te îmbraci, nu știe cum este ca atunci când îți frige fruntea să vină cine te iubește să îți ia temperatura cu dosul palmei, nu știe ce înseamnă să fie alintat , nu știe ce înseamnă sublimul cuvânt MAMA!
Mama lui Răzvan a murit când el avea doar 4 anișori. Ea era foarte tânără avea 24 ani. Își amintește momentul când s-a trezit și mama lui zăcea fără suflare lângă el. Tatăl a ales să îl ducă la orfelinat. Pierderea mamei fiind extrem de profunda, Răzvan pur și simplu nu a mai vorbit pentru o perioadă. Când copilul și-a dat drumul la vorbă cât de cât, bunicul din partea mamei l-a luat sub tutela lui. De asemenea toată perioada petrecută lângă bunic este la fel de vie in mintea lui ca și scurta perioada a copilăriei cu mama lângă el. Din nefericire, într-o zi când bunicul a venit de la vie a căzut de pe bicicleta în fața magazinului de lângă căsuța în care locuiau. Inima bunicului s-a oprit. Din păcate bunicul său făcuse infarct. Razvan era in curte. Se juca.Magazinul fiind la mică distanță de căsuța lor, a auzit zgomotul sirenelor. Atunci și-a aruncat privirea peste gard, și l-a văzut pe bunicul său întins pe carosabil cu un asistent medical deasupra lui care se chinuia să il readucă la viață. Din păcate nu s-a putut face nimic pentru bunic, ca urmare Răzvan a rămas orfan pentru a doua oara. Ulterior a ajuns în îngrijirea statului din nou. De data aceasta pierderea era la dublu, suferința fiind mai adâncă a încercat să își pună capăt zilelor, crezând că astfel va putea fi alături de mama si bunicul lui. Din fericire un angajat al instituției l-a găsit la timp și a fost salvat. Au urmat zile de coșmar. Tristețea și panica din sufletul lui au dus la declanșarea bolii cu care se luptă de câțiva ani… citește articolul integral pe jurnaluldebuzau.ro.
