Ororile la care a fost supus Sfântul Sava de la Buzău, unul dintre primii martiri creștini ai neamului | Stiri de Buzau

#image_title

Zona Buzăului l-a dat, cu peste 1.600 de ani în urmă, pe unul dintre primii martiri creştini ai neamului. Este vorba despre Sfântul Sava Gotul, ocrotitorul spiritual al Buzăului, pe care Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte la 12 aprilie. El a fost înecat în apele râului Mousaios, Buzăul de azi, de goţii care stăpâneau ţinuturile dintre Dunăre şi Carpaţi, scrie stiridebuzau.ro.

În anul 1996, Episcopia Buzăului şi Vrancei, în parteneriat cu Prefectura, Consiliul Judeţean şi Primăria municipiului Buzău, a hotărât ca ocrotitorul spiritual al meleagurilor buzoiene să fie Sf. Mucenic Sava.

„Martirologiul Sfântului Sava, la anul 372, luna aprilie, ziua 12“ este cel mai vechi act de identitate pentru vechimea oraşului Buzău.

Sava de la Buzău s-a născut în anul 334, în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaţilor de Curbură, în apropiere de râul Mousaios, Buzăul de azi. I-a fost atribuit numele „gotul” de către vechile calendare bisericeşti, nu pentru că era got de neam, ci pentru că trăia în ţinuturile din sud-estul României de astăzi, unde în veacul al IV-lea stăpâneau goţii.

Sava ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităţilor religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic şi ajutor al preotului got Sansala, din Dacia. Era un om drept în credinţă, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniştit şi negrabnic la cuvânt.

A crescut sub îndrumarea creştinească a preotului Sansala, din satul său natal, şi ascultând sfaturile unui alt îndrumător duhovnicesc, părintele Gutticas, păstor spiritual al unei cetăţi din apropiere.

Într-o altă variantă, tânărul Sava apare ca fiind călugăr într-unul dintre multele schituri din Munţii Buzăului, unde se refugiaseră mulţi creştini din calea populaţiilor migratoare care străbăteau ţara noastră în drumul lor spre alte meleaguri.

Aici, populaţia daco-romană convieţuia cu goţii, unii dintre ei creştinaţi. Aceştia ocupaseră o parte a Daciei extra-carpatine, în secolele al II-lea şi al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia, ordonată de împăratul Aurelian, în 271.

Între anii 370 si 372, marele rege al goţilor, Athanaric, s-a stabilit în Dacia nord-dunăreană. El a început o puternică campanie împotriva împăratului bizantin Valens cu care a… citește articolul integral pe stiridebuzau.ro.