La mulți ani, parinte Milea Mihail! I Parintele implineste astazi 66 de ani

Părintele Mihail s-a născut la 23 aprilie 1958 în zi de mare sărbătoare, când este pomenit Sfântul, slăvitul mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în satul Câmpeni, judeţul Buzău, fiind al cincilea între cei doisprezece copii ai familiei Gogu şi Veronica Milea.
A copilărit în satul natal, la marginea Bărăganului, învăţând de mic ocinaşul şi rugăciunile pe care sătenii le adresează lui Dumnezeu în fiecare zi, cu speranţă, sacramental, pentru ploaie, pentru sănătate, pentru binecuvântarea familiilor, a lanurilor şi necuvântătoarelor, totdeauna cu privirea la icoane, spre biserică sau la crucea fântânilor cu lemnul cumpenei crăpat de vipia verii şi de îngheţurile iernii, asemenea palmelor lor trudnice.

Dintre salcâmii şi carubii parfumaţi şi albi ca norii a văzut ţiclălul Istriţei, ce i s-a părut Olimpul cel purtător de mistere şi de legende, fascinându-l cea despre Cloşca cu puii de aur, cât şi aceea despre Tămâioasa moştenită de la strămoşii daci, chiar împotriva voinţei regelui Burebista. De la marginea satului începea câmpia cea fără de sfârşit, adică uimirea şi vraja depărtărilor nevăzute, ce păreau coborâte din cer de linia orizontului, de unde se iveau răsărituri şi unde plecau apusuri de soare mai frumoase decât poveştile mamei şi decât Fata Morgana ce călca fără urme pe picăturile de rouă căzută pe ierburile unde sălăşluiesc iepurii şi dropiile.

Drumul vieţii Părintelui Mihail Milea a fost stabilit dinainte, ca o descoperire de „Sus”, din „dar ceresc” şi de timpuriu a simţit atracţie sempiternă faţă de creştinism. Înălţându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la biserica de peste drumul casei părinteşti şi auzind cântări de îngeri şi simţind adiere miraculoasă de aripi, a fost atât de sastisit şi de fascinat de tărâmul, doar de el văzut încât i-a devenit convingere şi chemare irezistibilă, predându-se Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre a-L slavoslovi şi a i se ruga pentru redempţiunea cea dorită de tot creştinul. Părintele Mihail Milea nu l-a aşteptat pe Dumnezeu, ci a mers să-L caute, urmând studii teologice până la nivelul cel mai înalt, acela de doctorat, pentru a-L sluji mai apoi cu propensiune în Catedrala municipală, în bisericile şi paraclisele din aşezămintele pe care le patronează Fundaţia „Sfântul Sava”.
Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie vorbeşte despre „restaurarea omului” prin Iisus Hristos. La hirotonie Părintele Mihail Milea s-a născut din nou „din apă” şi „din duh”, prezentându-se credincioşilor cu un „chip fericit”, aşa cum a învăţat din  „Jurnalul fericirii” al duhovnicului său Nicolae Steinhardt, care i l-a încredinţat sub forma manuscrisului spre tainică păstrare şi pe care l-a ţinut într-o echină îngropată în lutul casei părinteşti până la liniştirea vremurilor, în anul 1990.

În procesul devenirii ca om duhovniceasc a înţeles să se răscumpere şi răsplătească în faţa lui Dumnezeu cu fapte inombriabile de bine, cu iubire centuplă faţă de oameni, cu bunătate şi milă creştină, cu înţelegere şi iertare, ca un adevărat risipelnic dintr-un prea plin alimentat necontenit de Panaghia cea milostivă.

Acolo unde omul obişnuit vede doar întuneric şi minciună, Părintele Mihail Milea descoperă oaze de lumină şi adevăruri pancronice, fiind paradigmă pentru cei din jur, cărora le este totdeauna ogur şi mângâiere. În cele 18 cărţi scrise Părintele Mihail Milea dovedeşte că personalitatea sa reuneşte, în egală măsură, cultura şi spiritualitatea. Din cultură nu a făcut o „ancilla”, o sclavă a teologiei ca în Evul Mediu, ci le-a aşezat împreună la aceeaşi masă pentru a dialoga, pentru că ambele se regăsesc în însăşi propria sa fiinţă.

Întrucât veşnicia s-a născut la sat, cum atât de veridic a observat Lucian Blaga, nu mă surprinde deloc că Părintele Mihail Milea are afinităţi pentru ethosul românesc, că acesta l-a condus de la etic şi estetic la etica creştină şi apoi la frumuseţea sufletului uman.

Cărţile Părintelui sunt, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „de Dumnezeu insuflate”, ce caută sensuri prin har divin şi se adresează, în primul rând, oamenilor obişnuiţi, celor cu bucurii şi suferinţe comune, care sunt pentru prea cucernicia sa curaţi la suflet şi buni, drept-credincioşi, atenţi la necazurile celor din jur, cu sete neostoită de religie şi de cultură. Cum Părintele este încă tânăr şi permanent ocrotit de Dumnezeu, sunt convins că asupra sa se vor revărsa încă multe dintre darurile cereşti cele bogate, spre bună sporire a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu şi comunităţii în care trăieşte.

Chemat să fie purtător al harului preoţiei şi al lucrării acesteia, părintele Mihail îşi caută drumul în viaţă cu crezul, repetat cu obstinaţie, „Mare este Dumnezeu!”.

Cronica lunii aprilie 2011 a consemnat conferirea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Buzău” şi a  titlului de „Omul anului 2010” Părintelui Prof. Dr. Mihail Milea. O alegere mai bună nici că se putea!…

Sunt convins de aceasta cunoscându-l de aproape două decenii, timp în care am avut privilegiul şi plăcerea de a colabora, lucra şi petrece mult timp împreună, prinşi în programe sociale, religioase, caritabile, culturale sau, pur şi simplu, stând la voroavă pe drumurile lungi şi dese făcute în ţară şi, mai ales, în Basarabia, care a devenit pentru noi o a doua casă.

L atoate acestea se alătură beneficiarii numeroaselor aşezăminte patronate de Fundaţia „Sfântul Sava de la Buzău”, al cărui fondator şi preşedinte este din anul 1993 – trei cămine de bătrâni, două campusuri pentru copii, o Şcoală de arte şi meserii, o Cantină socială, un Centru de zi pentru copii, un Centru de urgenţă „Violenţa în familie” – precum şi multele generaţii de seminarişti cărora le-a fost profesor. (Cf. http://opiniabuzau.ro/parintele-mihail-milea-cetatean-de-onoare-al-buzaului-si-omul-anului-2010/15.07.2015).

Cu alte cuvinte, Părintele Mihail Milea şi-a pus viaţa în slujba oamenilor cu mai puţine şanse, succes  şi realizări noroc în viaţă. Aceasta fost alegerea Părintelui Mihai Milea din Buzău.

În urmă cu peste cincsprezece ani, şi-a dat sema că predicile sale îi ajută pe oameni, dar nu îi scapă de foame. A decis să le ofere mai mult: un adăpost, o farfurie de mâncare şi, de ce nu, o şansă în viaţă. Astfel a ajuns Mihai Milea să fie cunoscut ca samariteanul din Buzău.

Peste 50 de tineri din familii cu probleme muncesc şi învaţă la Şcoala de Ucenici Sfântul Sava, înfiinţată de Părintele Mihail Milea. Tinerii învaţă o meserie şi primesc lecţii de la profesori voluntari.

Ideea de a înfiinţa această şcoală mi-a venit din considerentul că aceşti copii defavorizaţi din punct de vedere social pot fi integraţi în societate doar prin carte şi muncă şi alte alternative nu există, a recunoscut şi mărturisit, la un moment dat, Părintele Mihai Milea. De la şcoala din Buzău, preotul merge zilnic până la căminul de bătrâni din localitatea Câmpeni.

Îl aşteaptă aproape 20 de vârstnici, care nu mai au puterea să trăiască singuri. Bătrânii sunt îngrijiţi de voluntari, care în acest fel îl răsplătesc pe preot pentru ajutorul pe care şi ei l-au primit. De la şcoala din Buzău, preotul merge zilnic până la căminul de bătrâni din Câmpeni. Îl aşteaptă aproape 20 de vârstnici, care nu mai au puterea să trăiască singuri. Bătrânii sunt îngrijiţi de voluntari, care în acest fel îl răsplătesc pe preot pentru ajutorul pe care şi ei l-au primit. Banii pentru şcoala şi căminul de bătrâni vin din donaţii, strânse tot de slujitorul smaritean, ucenic, cândva, al Părintelui/Monahului Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia, din Ţara Lăpuşului. Părintele Mihail Milea nu se laudă însă cu faptele sale. Consideră că este absolut normal să-i ajute pe sărmani şi nici nu-şi imaginează că ar putea face altceva în viaţă. „Este în primul rând lucrarea lui Dumnezeu pentru care spun în fiecare zi mare e lucrarea lui Dumnezeu că adună oamenii aceştia buni, voluntari, care pun suflet în toate aceste proiecte sociale de care este mare nevoie la ora actuală”, mărturiseşte Părintele Profesor Mihail Milea din Buzău. (Cf. http://www.realitatea.net/preotul-samaritean-din-buzau_62621.html – 15.07.2015).

Care sunt cele mai importante acţiuni, activităţi şi proiecte ale Părintelui Mihail Milea?

Fundaţia “Sfântul Sava” de la Buzău

Fundația pentru copii „Sfântul Sava” de la Buzău a fost înființată în data de 12 aprilie 1993, de către Părintele Profesor Mihail Milea.

Proiectele au început cu o cantină socială pentru copiii străzii și pentru copiii aflați în situație de dificultate. Ulterior acestea s-au extins pentru a răspunde căt mai bine nevoilor în creștere ale beneficiarilor.

Astfel, în vederea calificării într-o meserie a fost înființată în anul 1998 o Școală de arte și Meserii, cu triplă specialitate: croitorie, tâmplărie și agricultură. Pentru a asigura un loc de petrecere a vacanțelor au fost create taberele pentru copii de la Bisoca (în anul 1995), apoi Maliuc-Tulcea (în anul 2006).
La desființarea Școlii de arte și meserii, în anul 2009, cursul de croitorie a fost păstrat pentru dezvoltarea unui Centru de recalificare profesională.

Pentru dezvoltarea dimensiunii culturale a Fundației, a fost creat un Institut de Științe Creaționiste, o editură, o bibliotecă, precum și câteva mici muzee.
Construind proiectul pentru un orizont de timp mai lung, Fundația a dezvoltat și proiecte pentru vârstnici. Un prim așezământ pentru femei a fost deschis în anul 1995 la Câmpeni, bătrânii fiind îngrijiți de tineri ieșiți din sistemul public de asistență.

Pentru susținerea așezământului și a proiectelor Fundației a fost creată și o microfermă agricolă. O grădină zoologică și un mic muzeu militar în aer liber au fost create în folosul beneficiarilor.

Un al doilea așezământ pentru vârstnici (bărbați) a fost deschis la Ulmeni – Pietroasele (în anul 2006) și un al treilea, pentru femei, la Năieni (în anul 2011). Întrucăt în bună parte proiectele Fundației funcționează în regim de autogospodărire, și pe lângă aceste așezăminte au fost create microferme – la Ulmeni o fermă pentru porci, iar la Năeni o stănă de oi și capre.

Produsele fermelor și ale grădinilor de legume sunt folosite în principal pentru acoperirea nevoilor beneficiarilor de la centrele pentru vârstnici, ca și de la taberele Fundației.

Pentru a acoperi și alte nevoi ale persoanelor și familiilor în dificultate din Buzău, Fundația și-a organizat și un centru de urgență pentru primirea victimelor violenței în familie și un centru de zi pentru copii în situație de dificultate urgentă. La Bisoca a fost creat un centru de zi pentru a asigura prevenirea abandonului școlar.

Proiectul de cea mai mare anvergură al Fundației – „Savaliada” – a fost început în anul 2012 și constă în transformarea unei unități militare dezafectate din localitatea Baba Ana, din judeţul Prahova, într-un centrul socio-medical multifuncțional care să reunească toate tipurile de activități ale Fundației. Și aici, în vederea autofinanțării, a fost creată o fermă de vaci, o mică brutărie, o stupină și o zonă de solarii. (Cf. http://www.sfsavabz.ro/despre-noi – 15.07.2015).

Despre faptele, realizările şi împlinirile minunate ale Părintelui Mihail Milea de la Fundaţia „Sfântul Sava”, din Buzău

Prin părţile Buzăului s-a dus vestea că pe aici te poţi oricând întâlni cu „Omul lui Dumnezeu”!…

Am pornit la drum din geana zorilor spre un sat din județul Buzău – Năeni. Abia am auzit de el de câteva zile. Mergeam să-l găsesc pe Părintele Mihail Milea, preot și profesor, despre care am aflta că-i un om cu suflet mare, care își dedică existența celor care au nevoie de ajutor.

Avansam greu pe drumul pietruit și plin de praf, și-mi era teamă că, deși dimineaţă, puteam să nu-l mai prind pe părinte. Vestea că este un om care nu stă mult într-un loc, căci este multă nevoie de el, peste tot, a ajuns până în Bucureşti. Ca şi aceea că vorbește puțin și face mult.

Mă pregăteam, prin urmare, să-l întâlnesc la Așezământul pentru persoane vârstnice „Sfântul Sava”, de la Năeni, unul dintre locurile de care fundația înființată de el, numită „Sfântul Sava”, se îngrijeşte. Locul în care trăiesc 20 de vârstnici, care nu numai că l-au găsit pe Dumnezeu în sufletele lor, dar au găsit și casă, și hrană pentru trup.

Capela în clădirea fostului CAP

Când, în cele din urmă, am ajuns la așezământ, slujba pe care Părintele Mihail Milea o ținea cu ocazia hramului Sfintei Veronica, ocrotitoarea acestui loc, era în plină desfăşurare.

Clădirea fostului CAP, care adăposteşte astăzi aşezământul, a fost amenajată prin implicarea Părintelui și cu sprijinul „oamenilor cu suflet”, după cum îi numește chiar domnia sa.

La parter se află o capelă, frumos pictată și decorată, asemenea unei biserici adevărate. Spațiul părea însă prea mic pentru mulțimea adunată în acea dimineață, căci alături de bătrânii care trăiesc aici, la slujbă au venit și mulți săteni, tineri sau mai puțin tineri, dar și foarte mulți copii. Cu fețele luminate, toți erau îmbrăcați ca de sărbătoare. Am intrat, m-am închinat și am stat și eu puțin la slujbă. M-a cuprins o stare de bine și de relaxare. Eram un om oarecare printre mulți alții și nu mă simțeam datoare să explic cuiva cine sunt și pentru ce am venit. Brusc, mi-am amintit însă scopul pentru care mă aflam aici, așa că am ieșit în curte să văd ce se mai întâmplă.

Afară, pregătirile erau în plină desfășurare. Câteva mese întinse la umbra brazilor din curte, își așteptau încărcate oaspeții. M-am așezat într-un colț și mi-am scos agenda. Oamenii locului mișunau în jurul meu, cu treabă. Un bătrânel cu fața brăzdată de vreme și cu barba albă și lungă, schimba câteva vorbe cu o altă persoană: „Omul acesta ne vrea binele, mai mult decât ni-l vrem noi. Este cu adevărat Omul lui Dumnezeu. Este un sfânt.”

Am dedus repede că era vorba despre Părintele Mihail Milea. Aflând, la un moment dat, că sunt jurnalist/gazetar, aproape toți cei prezenți au ținut să-mi descrie ce om minunat este părintele și câte lucruri a făcut pentru fiecare. Când vorbeau despre el se înseninau și le puteam citi pe chip recunoștința.