LECȚIA DE ISTORIE: Localitatea Sărata Monteoru, o moștenire de preț din secolul al XVI-lea și până în prezent

Descoperirea unui hrisov din 27 mai 1510, semnat de către Domnul Ţării Româneşti, Vlad cel Tânăr, atestă documentar existența localității Sărata încă din acea perioadă. De-a lungul timpului, această zonă a avut o importanță deosebită pentru marile familii de boieri buzoieni și chiar pentru domnii țării. Podgoriile și viile de la Sărata au atras interesul acestor familii însemnate, iar moșia din satul Sărata a devenit proprietatea familiei Cantacuzino la 25 decembrie 1634.

În zonele învecinate, marele domn Constantin Brâncoveanu a fost proprietarul de vii în perioada sa de domnie (1688 – 1714). Istoria localității Sarata Monteoru își are începuturile în anul 1895, odată cu înființarea stațiunii de către Grigore Monteoru. Acest deal al Sărății a devenit cunoscut în secolul al XIX-lea sub numele de Monteoru, devenind renumit pentru producția de vin, țuică și țesături de borangic. În special, această localitate a devenit bogată în substanțe minerale, precum păcura, sarea, piatra de construcție și apele minerale, printre care se numără renumita sursă de apă minerală de la Murătoarea.

La data de 1885, localitatea avea o dezvoltată industrie, inclusiv extragerea și distilarea păcurei, o moară cu aburi și o moară de apă cu turbine. De asemenea, existau două fabrici de petrol, printre care cea de la gara Monteoru se număra printre cele mai importante din țară. Înflorirea economică a satului a fost puternic influențată de activitatea marelui proprietar Grigore Monteoru. El a fost cunoscut ca un om energic și întreprinzător, care a dezvoltat o intensă activitate economică, transformând Sărata și împrejurimile într-un centru vital de extracție și prelucrare a petrolului în România.

Harnic şi întreprinzător, Grigore Monteoru a construit în 1871 la Monteoru o distilerie – prima fabrică de ulei mineral din România. A ridicat aici șase schele la puţurile de petrol şi a extins continuu exploatarea, încât în 1897 existau 64 de guri de exploatare. În paralel, înţelegând rolul deosebit al apelor minerale de la izvoarele din zonă în tratamentul unor boli, cu ajutorul doctorului Guynot, medic la Aix les Bains, pune bazele staţiunii balneare Sărata Monteoru la 1 iulie 1895. Întrucât acestea devin cunoscute în întreaga Europă, construieşte aici două hoteluri cu peste 100 de camere şi un cazinou modern.

Grigore Monteoru a avut numeroase proiecte ambițioase, printre care se număra construirea unei uzine electrice și a unei linii de tramvai ce ar fi legat gara Monteoru de stațiune. Din păcate, din cauza vârstei înaintate și a sănătății precare, nu a mai reușit să îndeplinească aceste planuri. La data de 30 decembrie 1898, Grigore Monteoru a încetat din viață în propria sa casă din București, iar înmormântarea sa a avut loc în cavoul familiei din Monteoru.

De-a lungul vieții, Grigore Monteoru a acumulat o avere impresionantă, evaluată la 8 milioane de lei, o sumă deosebit de mare pentru acea perioadă. În testamentul său, a lăsat toată această avere soției și fiicelor sale. Coincidența sau nu, fiica sa Virginia s-a căsătorit cu doctorul Constantin Angelescu, care ulterior, în calitate de Ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, a sprijinit și aprobat construirea în Buzău a Liceului de fete Constantin Angelescu, cunoscut în prezent ca fiind Colegiul Național Mihai Eminescu, precum și a Școlii Normale de fete, care găzduiește în prezent sediul Muzeului Județean Buzău.