Tainelor istorice ale satului Limpeziș din secolul al XIX-lea

Denumirea satului Limpezișul apare în Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău în anul 1892, autor profesor Bazil Iorgulescu, ca fiind cătun al comunei Cioranca, cu 240 de locuitori și 65 de case format din tineri însurăței sau numire ce se mai dă unei părți din moșia Glaveșul din corpul Bădenii Miluiți. În zapisul din 20 februarie 1855, prin care Măria, soția răpostaului Neagu Marinescu din Tohani, i-a vândut lui Mihai Gheorghe Popeanu din Fințești șase stânjeni și patru palme de moșie la Bugheni, lângă matca gârlei Sărata, lângă moșia Limpeziș-Mărgineanu.

Se spune că denumirea de Limpeziș vine de la exclamația domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care aflat fiind în drum spre București ar fi poposit în această zonă și ar fi exclamat cu admirație: „Ce loc limpede și frumos”. Sub aspectul istoricului Limpezișului, documentele fac distincție între sat ca unitate administrativ-teritorială și ca parohie-unitate distinctă sub aspect teritorial și cultic.

Ca unitate administrativ teritorială, istoricul satului începe la data de 9 iulie 1882, de când datează prima atestare dintr-un proces-verbal de împroprietărire al comisiei ad-hoc, cu jurisdicție națională. Actul amintit, din 9 iulie 1882, prevede împroprietărirea a 180 însurăței, cu câte 10 pogoane de pământ, în câmp și un pogon în vatra satului, iar pentru trebuințele bisericii, școlii și altor instituții s-au repartizat în vatra satului 10 pogoane, iar în câmp 56 de pogoane.