LECȚIA DE ISTORIE: Orașul Buzău, târg și sediu episcopal

Buzau, un oras cu o istorie bogata, este mentionat ca fiind un targ si punct de vama inca din 1431. Acesta se afla pe Drumul Bogdanului, drumul comercial care lega Tara Romaneasca de Moldova, iar strada principala a orasului, Drumul Targului, facea parte din acest drum important.

In anul 1525, in timpul domniei lui Radu de la Afumati, este atestata documentar Episcopia Buzaului, care devine resedinta episcopala. Cea mai probabila data a infiintarii acesteia este anul 1500, in timpul lui Radu cel Mare.

In 1507, Buzaul este mentionat pe o harta a Lituaniei, Poloniei, Boemiei si Ungariei sub numele de Boza. La acea vreme, orasul era al patrulea ca marime din Tara Romaneasca si avea o importanta comerciala semnificativa, fiind un aliat comercial al Brasovului.

La 1571 a fost construita Manastirea Banului, de Andronic Cantacuzino, iar in 1722 biserica a fost rezidita de Andreina, sotia lui Serban Cantacuzino. In 1884, la pictarea bisericii, a participat si Gheorghe Tattarescu.

In 1575, este atestat cel de-al doilea bazar din Tara Romaneasca, iar orasul era format din patru parti principale: Episcopia, Manastirea Banului, Targul Vechi si Orasul.

Un aspect interesant este legat de reteaua de tunele subterane care legau Complexul Episcopiei de centrul orasului si de Parcul Crang – la vremea respectiva, o padure mare de langa oras. Rolul acestor tunele era de a stoca provizii si de a furniza o cale de acces si evacuare a cetatenilor in caz de pericol.

La sfarsitul secolului al XVI-lea, peste 18.000 de sarbi s-au stabilit in Tara Romaneasca, iar cateva familii au venit in Buzau, concentrandu-si casele intr-o zona de langa raul Buzau. Aceasta zona poarta numele Sarbi si, mai tarziu, mai multi refugiati bulgari s-au stabilit in acelasi cartier intre 1790 si 1840.