Slefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Constantin Petcu

La data de 16 mai 1949 se năştea, la Pogoanele, judeţul Buzău, poetul, eseistul şi animatorul cultural Constantin Petcu. Din păcate, la data de 6 noiembrie 1998, se stingea pe un pat de spital la Cluj-Napoca, la o vârstă la care ar mai fi putut da culturii buzoiene foarte multe. Constantin Petcu a fost şi un foarte bun profesor de limba şi literatura română. A fos,t mai bine de un deceniu, conducătorul grupării literare cu cea mai veche activitate din Buzău, Cenaclul literar „Alexandru Sahia”, ce a funcţionat mulţi ani pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău. A contribuit major la apariţia a opt numere din publicaţia cenaclului, „Foaia literară”, unde au publicat şi debutat mulţi din cei ce şi-au luat zborul către performanţă în literatura română: Marin Ifrim, Mihai M. Macovei, Ion P. Iacob, Girel Barbu, Ion Nica ş.a. Nu a publicat foarte mult în timpul vieţii, însă a fost un foarte bun teoretician. Volumele care i-au apărut înainte de anul 1989 - „În aşteptare” (versuri, Ed. Litera, Bucureşti, 1985) şi „Luciri de curcubeu” (versuri, Ed. Litera, Bucureşti, 1988) - au fost destul de modeste, după aprecierile unora. Atunci când Constantin Petcu a fost atins de boală, a avut o explozie majoră şi a scris două cărţi de versuri deosebite: „Adieri de piatră” (editat de Biblioteca judeţeană „V. Voiculescu”, Buzău, 1997) şi „Pământul va fi carnea mea” (editat şi premiat de Fundaţia „Amprenta”, Buzău, 1998). În anul 2005, din iniţiativa Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană”, a fost tipărită o antologie, „Anotimpul plecării”, cu cele mai reprezentative versuri ale poetului din volumele publicate. La realizarea ei şi-au dat mâna mai multe persoane şi instituţii. Amintesc aici pe Marin Ifrim, Lucian Mănăilescu, Mihai M. Macovei, Ştefan Dima, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Buzău, Asociaţia Culturală „Renaşterea Buzoiană”, Editura Rafet şi subsemnatul. În anul 2000, din iniţiativa lui Marin Ifrim, a avut loc prima ediţie a Concursului judeţean de creaţie literară pentru elevi „Constantin Petcu”, ca o promisiune de neuitare. Acest concurs a ajuns deja la cea de-a XVIII-a ediţie, dorindu-i succes în continuare. Şi o ultimă remarcă: poetul Mihai M. Macovei deţine multe manuscrise de-ale lui Constantin Petcu şi nu ştim de ce nu le dă publicităţii. Poate că la anul, când se împlinesc 20 de ani de la trecerea în eternitate, se vor grupa câţiva inimoşi pentru a publica un volum cu cele mai interesante poeme care stau la sertar. Ar fi un gest deosebit. Eşti de acord, Mihai?