Frantuzoaicele de pe Caraiman

Despre Irina mi-au povestit prajiturile. Nu oricare, ci acelea facute de ea. Au spus asa: ca liniile si culorile folosite arata cata dorinta de viata vie are Irina, combinatiile dintre dulce si usor acrisor ne duc spre o fata care stie sa puna punctul pe i, ca formele noi pe care le da prajiturilor clasice ofera imaginea unei tinere extrem de moderne si mai zic ceva, ca e o tipa pe care trebuie sa o vezi ca sa iti dai seama ca intre creator si creatie chiar este asemanare. Este un mix, ca sa folosesc un termen din bucatarie, care ma poarta usor-usor spre zona Caraiman a orasului Buzau. Prajiturile Irinei au ajuns pe cai diverse in farfuriuta mea. Ba un prieten care m-a rugat sa tin cont de ele dupa ce le gust, ba cadou de la o doamna faina care a spus raspicat ca nu a mancat vreodata ceva mai bun, ei, da, a fost si o doamna cu staif care a laudat calitatea si a plans pretul, ba am vazut pe la birouri din administratia publica cutiute care proveneau din cofetaria Irinei.

Fara sa-mi propun ajung la Irina. O amiaza lenesa cuprinsese orasul si nu-l mai lasa sa respire decat cat i-ar fi necesar. Adio agitatie, vara rapune orice act de curaj! Liber drumul cotit care ma duce spre strada Caraiman… In fapt, atunci imi dau seama ca e musai sa opresc, cand ajung aproape de strada aceasta celebra a orasului Buzau. O strada cu o mare dezvoltare economica pana nu de multa vreme in oras. Stiu povesti cu macelari care scot cei mai buni carnati de Plescoi, vulcanizari la care toti soferii alergau iute si, acum se naste o cofetarie ce poarta insemnele unor cifre fantastice pentru doua mame. Cofetaria se numeste 379. Eu sunt asociata cu o prietena. Fiecare cifra reprezinta data nasterii copiilor nostri. Ea are o fata, eu am doi copii. Fata e nascuta pe data de trei, copiii mei pe 7 si pe 9. Asa am compus numele cofetariei!

Am intrat si, desigur un miros nu dulce, ci parfumat, zic eu de fistic, imi ridica valul acesta de toropeala imprumutat de pe strada. Irina e zvelta si binevoitoare. Incepe sa zambaesca intr-un mod molipsitor. E joviala si arata cu pasiune spre ceea ce face: vitrina cu prajituri. Irina apare din sala de productie, asa era corect sa spun: Folosim doar ingrediente naturale si sanatoase. Lapte, unt, oua toate naturale. Nu exista prajituri incarcate de zahar, nu exista prajituri foarte dulci sau prajituri foarte acre, incercam un echilibru. Avem noua sortimente de prajituri astazi, eclere cu cinci feluri de crème, biscuiti, brownie – nu negresa de acasa facuta cu cacao, ci aici are ciocolata cam 1,1 kilograme de ciocolata. Mie mi-e pofta de o prajitura cu alcool. Si iarasi rade vessel, jucaus. Spune ca ii e pofta si isi trece o mana peste cealalta, nicidecum nu-si duce o mana spre buze, asa cum stim ca se practica. Imi zic clar ca am de-a face cu o tanara moderna in idei, comportament si atitudine.

Sursa: buzaulinreportaje.ro