Povestea uluitoare a supraviețuirii polițistului Gabi Hurlup în urma tragediei de la Mihăilești, petrecută acum aproape două decenii, rămâne un simbol al rezilienței și curajului uman în fața adversităților. La vârsta de 53 de ani, el poate încă povesti evenimentele care au zguduit nu doar o comunitate, ci și inimi și destine individuale pentru totdeauna. În calitate de șef de post la acea vreme, Hurlup s-a confruntat direct cu tragedia ce s-a petrecut pe marginea drumului la Mihăilești, în urma răsturnării unui camion încărcat cu azotat de amoniu.
Într-un moment tragic care a urmat exploziei, care a dus la moartea a 18 oameni, printre care și doi jurnaliști și șapte pompieri, polițistul Hurlup a fost grav rănit. Sute de bucăți metalice au pătruns în corpul său, lăsându-l cu răni adânci și cu hainele pur și simplu spulberate. Cu toate acestea, miraculos, el a supraviețuit, deși prognosticurile inițiale ale medicilor nu erau deloc optimiste.
Luni, 24 mai 2004 – Explozia de la Mihăilești
După două luni petrecute în comă, Hurlup a trebuit să înfrunte un lung și dificil proces de recuperare. Cu zeci de operații suferite și multe luni în scaun cu rotile, el și-a revenit încetul cu încetul. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor medicale, el încă poartă în corpul său schije și fragmente metalice, mărturii ale acelei zile cumplite.
”În jurul anului 2010, am fost supus unui șir de intervenții chirurgicale pentru a extrage corpuri străine din corpul meu. Printre acestea, medicii au descoperit o schijă și o bucată de uniformă înglobate în bicepsul meu drept, pe care le-am păstrat ca niște amintiri acasă. De-a lungul timpului, am suferit numeroase operații, încercând să eliminăm toate fragmentele, însă unele dintre acestea refuză să iasă la suprafață. Cicatricile rezultate au fost o constantă amintire a experiențelor traumătoare prin care am trecut. Inițial, acestea au cauzat un disconfort palpabil, mai ales când eram în preajma mării, dar în timp, m-am obișnuit cu ele, acceptându-le ca parte integrantă a propriei mele povești de supraviețuire”, a spus Gabriel Hurlup.
Dar lupta lui Hurlup nu s-a oprit la vindecarea fizică. A trebuit să facă față și traumelor psihologice, care s-au vindecat cu greu în timp.
”A fost nevoie de doi ani pentru ca să îmi refac echilibrul psihic. În apropierea datei de 24 mai, soția a remarcat că mă comport diferit, chiar dacă eu nu îmi dădeam seama pe moment. Simțeam o anume nostalgie și, uneori, eram însoțit de coșmaruri. Nu erau neapărat atât de intense încât să mă sperie, dar subconștientul meu îmi reamintește involuntar de evenimentele …
Citește articolul integral pe puterea.ro
