Orășelul Buzău, situat în inima României, poartă cu mândrie amintirea unor vremuri tumultoase, în care istoria sa a fost împletită cu dramele celor două mari conflagrații mondiale. În Primul Război Mondial, destinul său a fost marcat de ocuparea timp de aproape doi ani (14 decembrie 1916 până la 14 noiembrie 1918) de către trupe germane. În acea perioadă dificilă, mulți dintre locuitori și-au găsit refugiu în Moldova, iar orașul a trecut prin momente de incertitudine.
După încheierea primului război, Buzăul și-a reînviat spiritul și a intrat într-o perioadă de dezvoltare accelerată. A devenit un centru industrial puternic, iar realizări precum Uzina Electrică, proiectată încă din 1911, au început să-și aducă contribuția la prosperitatea locală, fiind dată în folosință în 1928.
La 1935, orașul a văzut apariția primei piețe de alimente moderne, construită sub îndrumarea primarului Stan Săraru, numită ulterior Piața Centrală Av. Stan Săraru. Aceeași personalitate remarcabilă a inaugurat prima baie publică și a contribuit la pavarea străzilor principale cu piatră cubică.
Însă istoria Buzăului este marcată și de povești și legende, iar cea a „Vulturului”, cunoscut sub porecla „Ilie”, rămâne una dintre ele. Acest vultur, crescut inițial de un negustor local, a devenit o adevărată mascotă a gării din Buzău între 1930 și 1943. Tristul său sfârșit a survenit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a căzut victima soldaților naziști. Pentru a-i păstra memoria vie, marca de bere „Vulturul” a fost creată în oraș, iar o stradă îi poartă numele: Strada Vulturului.
Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost martor al unor evenimente semnificative. După data de 23 august 1944, când maresalul I. Antonescu a fost arestat la București și guvernul său pro-nazist a fost înlăturat, armata sovietică a ocupat Buzăul la 28 august 1944. Într-un episod tragic, Palatul Comunal, în care se baricadaseră soldații germani, a fost lovit de focurile tunurilor. Palatul a fost distrus aproape în întregime, împreună cu arhiva sa prețioasă. Cu toate acestea, ambiția de refacere a triumfat, iar din 1947 Palatul a fost reconstruit, transformându-se într-un simbol al rezilienței orașului.
Astăzi, în Cimitirul Eroilor din vestul orașului, odihnesc soldați români, germani și sovietici care și-au pierdut viața în acele timpuri tulburi, reprezentând un testament mut al istoriei care se desfășura la răscrucea războaielor mondiale.
