Descoperă frumusețea și istoria Mănăstirii Găvanu, un loc sacru cu o vechime remarcabilă. Originea acestei mănăstiri se găsește într-un mic schit, menționat indirect într-un document din anul 1764, cu primele dovezi concrete într-un act de donație din 1795. Totuși, evenimente tragice au marcat istoria acestui loc sfânt.
În anul 1821, în timpul urmăririi grecilor eteriști, turcii au atacat și distrus așezământul călugăresc, incendiindu-l complet. Cu toate acestea, schitul a fost refăcut, iar în anul 1828 a fost construită o nouă biserică de lemn, dedicată „Adormirii Maicii Domnului”, care se află și în prezent. Această biserică a fost pictată în perioada 1850-1860 și reprezintă o comoară artistică și spirituală.
Locul în care este amplasată Mănăstirea Găvanu a inspirat mulți oameni de artă și literatură. Alexandru Vlahuță, în opera sa „România Pitorească”, descrie cu admirație peisajul natural în care se află mănăstirea. În anul 1873, renumitul pictor Ion Andreescu a vizitat zona și a realizat o schiță a lacului Găvanu intitulată „Peisaj cu arbori”.
Al. Odobescu își amintea cu plăcere de o zi de vară în care s-a odihnit câteva ore la Schitul Găvanu, o minunată oază călugărească în munți, cu colibe și o bisericuță din bârne, înconjurate de o pajiște împodobită cu flori, iar în apropiere se găsește un semicerc format din 12 stânci colorate, numit Curcubeta.
Istoria Mănăstirii Găvanu este încărcată de evenimente dramatice. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, schitul a trecut prin momente dificile. Un recensământ din 1860 arată că în acea perioadă locuiau aici 30 de călugări, dar după secularizare, mănăstirea a rămas aproape pustie. În timpul Primului Război Mondial, Mănăstirea Găvanu a avut un rol important, fiind un loc secret de trecere spre Moldova liberă în perioada ocupației austro-ungare a Munteniei. După perioadele tulburi, biserica a renăscut în perioada interbelică și parțial în primii ani de după război.
