Au trecut 32 de ani de la moartea Margaretei Sterian | Un liceu din Buzău îi poartă numele

Margareta Sterian (16 martie 1897, Buzău – 9 septembrie 1992, Israel), reprezentant de marcă al moștenirii plasticii contemporane la Buzău, a fost eleva a Liceului Evanghelic din București, studiind limba română cu Ioan Slavici și artele plastice cu Richard Canisius, un pictor și gravor important. Vacanțele le petrecea la Buzău, locul în care obișnuia să ia lecții de pictură cu Gore Mircescu.

Între 1926-1929 studiază la Paris istoria picturii și sculpturii, în cadrul Academiei Ranson, cu Amedée de la Patelliere, apoi la Școala Louvre, cu reprezentanți importanți ai vremii. Nu după mult timp, va primi Premiul pentru pictură al Ministerului Culturii, oferit de un juriu din care făcuseră parte pictorul G. Petrașcu și sculptorul I. Jalea. Acestui premiu i se vor alătura multe alte distincții de-a lungul carierei sale.

Margareta Sterian lucrează, între 1930-1937, cu Marcel Iancu la mai multe clădiri din București și primește, pe parcursul perioadei, numeroase aprecieri critice. Studiile vor continua în timpul călătoriilor în Anglia, Austria, Danemarca, Franța, Norvegia, Elveția, Suedia și Statele Unite, lucru care îi permite contactul cu personalități culturale și artistice, aspect important pentru dezvoltarea ulterioară a creației sale. După călătoria în America, apar lucrările Dansatori în Harlem, Parc în Harlem și Interior de bancă în Manhattan.

Apropierea celui de-al Doilea Război Mondial aduce note tragice creației sale, mereu în relație de comunicare cu direcțiile contemporane europene și transatlantice. Portretele și naturile statice sunt martorii acestei perioade. După război, schimbările profunde vor afecta și ele opera pictoriței născute la Buzău. Cunoscând intruziunea politică și valorile culturii socialiste, artista abordează subiecte care o feresc de cenzura comunistă: lumea circului și procesiunile populare cu măști. La Brănești, pictorița descoperă un ritual țărănesc inedit, pe care îl va urmări sistematic din 1958. În 1969, artista vizitează din nou capitala Franței și expune, reconectându-se cu Parisul tinereților sale, prin influența Noului Realism, ale cărui note stilistice le topește în propriul realism liric și magic. Va expune colaje textile, o tehnică în care excelează, de asemenea.

Debutul liric în volum se va produce în 1945, când editura bucureșteană Coresi îi publică placheta intitulată simplu Poesii. Scrie, de asemenea, proză, memorialistică, face traduceri, îndeosebi din lirica americană. Criticul literar Virgil Ierunca observa, privitor la lirica Margaretei Sterian, că poeticul din opera sa scrisă rămâne în spațiul unei autobiografii lirice, al unui document de existență. Printre volumele de versuri se numără: Poesii, 1945; Poeme, 1969; Soare difuz, 1974; Poeme, imagini, proze, 1978; Poeme, București, 1983; Poezii, București, 1988.