Directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache: „Urmează o perioadă în care muzeele vor pierde“

Într-o perioadă în care publicul nu mai are acces în

muzee, activitatea acestora decurge neîntrerupt prin organizarea unor tururi

virtuale, prezentarea online a unor exponate sau pregătirea viitoarelor

expoziţii.

Imediat ce viaţa va reintra în normal, uşile se vor

deschide iar publicul va avea din nou acces la toate expoziţiile din muzeu.

Despre criza sanitară care afectează puternic şi reţeaua instituţiilor de

cultură ne vorbeşte directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache.

Adevărul: Este o perioadă de grea încercare pentru toţi,

atât ca indivizi, cât şi ca instituţii. Cum se resimte aceasta la nivelul

instituţiilor de cultură?

Daniel Costache: Ceea ce se întâmplă acum la nivel

mondial este o situaţie fără precedent pentru generaţia noastră. Este o

provocare multiplă din multe puncte de vedere. De la percepţia asupra realităţii

până la modul de reacţie al fiecăruia dintre noi. Aşa cum este firesc, ţinând

seama de dimensiunea fenomenului şi

instituţiile de cultură resimt ceea ce se petrece la nivel global. În primul

rând este vorba despre închiderea activităţilor cu publicul. Noi, Muzeul

Judeţean Buzău, încă din 10 martie 2020 am luat această măsură, pentru a ne

proteja vizitatorii, dar şi angajaţii. De asemenea am amânat mai multe

evenimente de impact pe care le aveam în plan.

Cum vedeţi impactul asupra fenomenului cultural

atât la nivel mondial, cât şi la nivel local, al acestei perioade?

Daniel Costache: Implicaţiile sunt multe şi sub diferite

forme. Dacă ne uităm în istorie vedem că muzeele, pentru că despre ele îmi este

mai la îndemână să vorbesc acum, au trecut prin războaie, prin calamităţi şi

prin mai multe crize economice de-a lungul timpului. Acum depinde de cum

doreşte şi ştie societatea să se adreseze muzeelor. Exemplele în acest sens

sunt multiple. Uitaţi, în anii Primului Război Mondial englezii au găsit în

muzee şi colecţiile muzeale centre de studii şi comunicare. Sunt numeroase

mărturiile ce ne arată că muzeele s-au implicat activ în viaţa comunităţii.

Şi-au folosit cunoştinţele pentru a învăţa populaţia din centrele urbane să

cultive legume, au pus la dispoziţie spaţiile din zonele perimetrale pentru a

le transforma în grădini şi ferme. S-a apelat la specialiştii muzeelor pentru a

fi realizate afişe de încurajare atât pentru populaţie, cât şi pentru soldaţi.

S-a apelat la specialiştii muzeelor de ştiinţe ale naturii pentru a studia

sistemele de camuflaj natural al păsărilor şi animalelor, studii care au condus

la realizarea camuflajului atât pentru trupele terestre cât şi pentru avioane

şi ambarcaţiuni. S-a apelat la arheologi pentru a explica populaţiei despre

exploatarea raţională a resurselor mediului. Şi exemplele pot continua. M-aţi

întrebat care va fi impactul. Acesta nu este atât de greu de anticipat. În

societăţile occidentale, în afară de o scădere a publicului în această

perioadă, precum şi în perioada de criză economică ce se prefigurează ulterior

problemei medicale, instituţiile de cultură îţi vor reveni, vor recupera

”pierderile” şi vor mări decalajul deja existent faţă de instituţiile similare

din alte regiuni ale lumii. În societăţile, haideţi să le spunem ”nu atât de

occidentale”, unde aş încadra-o şi pe a noastră, muzeele vor fi iarăşi

sacrificate.

Reporter: Concret, care ar fi diferenţele între Occident

şi noi, în acest context?

Daniel Costache: Simplu. Dacă în Statele Unite, Canada,

Asutralia, Franţa, Anglia, Spania, Italia, Germania, Austria ş.a. societatea

este conştientă de importanţa socială, educaţională şi mai mult decât atât,

patrimonială a muzeelor, în alte ţări acest lucru nu se întâmplă. Poate că

într-un fel este şi vina noastră, a muzeelor, pentru că nu reuşim întotdeauna

să ne conştientizăm publicul că muzeul este un sanctuar, un deţinător al

mărturiilor trecutului. Cu toate acestea, vedeţi că lucrurile au tendinţa de a

se regla de la sine, în mod natural. În aceste momente grele pentru noi ca

naţiune, dar şi ca specie, de ce să nu spunem şi acest lucru, autorităţile din

multe state au recurs la acel moment de a fi pus în difuzoare imnul naţional.

Păi care sunt simbolurile unui stat? Le învăţăm aplicat la muzeu, nu? Cu

siguranţă aţi remarcat că de ceva vreme la Muzeul Judeţean Buzău ne-am făcut un

obicei de a marca anual Ziua Imnului Naţional, Ziua Drapelului Naţional. Ei,

acestea sunt forme de educaţie pe care un muzeu le oferă publicului său. Şi

dacă în astfel de momente grele, simţi nevoia de a te ”agăţa” de momentele

glorioase ale trecutului tău ca naţie, ca popor, ce poate însemna acest lucru?

Acum poate par cuvinte mari, dar în realitate impactul asupra societăţii este

unul enorm. Şi revin la istorie. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, sub

bombardamentele germane, muzee din Londra scoteau din buncăre câte un un

exponat pentru public. Am fi tentaţi să credem că nu avea nici o valoare o

astfel de activitate a muzeografilor printre dărâmături, moloz şi maşini de

intervenţie. Dar, da. Avea. Inspira oamenilor de rând, abia ieşiţi din

adăposturi, ideea de apartenenţă la un neam, la o naţiune. Şi acest lucru îi

făcea să reziste. Muzeele din Franţa organizau expoziţii dedicate soldaţilor ce

luptau pe front. Am fi tentaţi să spunem că efectul era nul, însă nu este aşa.

În momente grele ai nevoie să ţi se ofere repere, valori. Acest lucru este

extrem de important. Un alt exemplu, după Marea Criză din 1929-1935 din Statele

Unite, muzeele au devenit mari angajatori. Ciudat, nu? Guvernul Federal a

iniţiat programul FAP, Federal Art Project, prin intermediul căruia în muzee au

fost angajaţi artişti. Astfel au contribuit major atât la menţinerea şi

dezvoltarea muzeelor cât şi la progresul artelor creative, iar americanii au

ştiut să profite de acest lucru, atât ca instituţii cât şi ca societate.

Oricum, discuţia este una foarte largă.

Reporter: Cum vedeţi însă mersul în România al acestui

lucru, evoluţia muzeelor româneşti? Atât în perioada de luptă împotriva

coronavirusului cât şi în eventuala criză economică?

Daniel Costache: Cum am spus, simplu. În România urmează

cel mai probabil tăieri salariale şi restrângerea activităţii. Nimic nou sub

Soare!

Reporter: Şi care ar fi, după dumneavoastră, impactul pe

termen mediu şi lung?

Daniel Costache: În primul rând resursa umană a muzeelor

va fi puternic afectată. Prezenţa unor companii străine care vor şti cum să

folosească resursa umană specializată din muzee va fi o alternativă pentru

mulţi dintre muzeografi, cercetători, restauratori ş.a. Muzeele, ca instituţii,

vor avea de suferit apoi şi din punct de vedere al rolului în societate,

deoarece vor fi nevoite să identifice soluţii. Iar aici rolul primordial îl vor

avea atât managerii, cât şi autorităţile locale şi centrale, care, în funcţie

de interesul pe care îl au, vor fi nevoite să sprijine, mai mult sau mai puţin

instituţiile muzeale. Eu însă cred că urmează o perioadă în care muzeele vor

pierde o mare parte din ceea ce au câştigat în faţa publicului.

Reporter: Care credeţi că ar putea fi acele soluţii

despre care vorbiţi?

Daniel Costache: Aceasta este o întrebare destul de grea.

Nu există un manual de management cultural care să te ghideze pas cu pas

printr-o astfel de perioadă. De aceea spun că v-a depinde foarte mult de

manageri să identifice aceste soluţii, de resursa umană din muzee care va fi

nevoită să se mobilizeze în sens pozitiv şi în interesul publicului şi mai ales

al patrimoniului cultural naţional administrat, precum şi de decidenţii locali.

Factorii care sunt în joc sunt mulţi. Cât de mult îţi cunoşti comunitatea

căreia i te adresezi. Cât de mult cunoşti nevoile culturale ale acesteia. Cât

de bine şi de cinstit ţi-ai analizat impactul acţiunilor culturale, educative

şi ştiinţifice pe care muzeul le-a organizat. Depinde de gradul de adaptabilitate

al instituţiei. Repet, sunt mulţi factori la mijloc. Ideea este să găseşti

soluţia.

Reporter: Cum vedeţi revenirea publicului la muzeu? Dacă

o să ne lovim de o criză economică după traversarea pandemiei, credeţi că

oamenii vor mai veni la muzeu?

Daniel Costache: Da. Categoric da, oamenii vor veni la

muzee, vor vizita galeriile de artă, vor participa la evenimente culturale şi

artistice. De ce? Pentru că nevoia de artă, de cultură, de educaţie ne este

specifică. Este esenţială pentru noi ca fiinţe raţionale. Dintotdeauna omul a

simţit nevoia să îşi hrănească spiritul, iar muzeul este acel loc în care hrana

spirituală este satisfăcută de frumos, nou şi istorie. În plus, ne întoarcem la

ideea de trecut istoric.

Reporter: În această perioadă în care muzeele sunt

închise multe muzee şi-au dezvoltat comunicare online, şi sunt tot mai prezente

prin tururi virtuale. Chiar şi Muzeul Judeţean Buzău este prezent în online cu

emisiuni şi prezentări ale unor expoziţii. Nu vă este teamă că publicul, după ce

lucrurile îşi vor relua cursul normal, o să prefere să viziteze un muzeu de pe

canapea din living, în loc să bată drumul până la muzeu?

Daniel Costache: Nu. Muzeul are mai multe categorii de

public. Este acel public care preferă oferta prezentată prin noile tehnologii,

iar muzeul nostru este unul dintre puţinele muzee din ţară care oferă acces la

noile tehnologii şi le foloseşte atât în

expunere cât şi ca suport pentru expoziţii de sine stătătoare, dar este şi acel

public care vizitează muzeul. Experienţa muzeală din living este incomparabil

mai puţin edificatoare pentru ceea ce înseamnă un muzeu. Ea îţi transmite un

set de cunoştinţe, te familiarizează cu patrimoniul istoric, cu evenimentele şi

faptele din trecut, practic ţi le prezintă. Pe când vizita la muzeu, prezenţa

în spaţiul expoziţional al unui muzeu sau al unei galerii de artă este mult mai

complexă. Acolo eşti tu, vizitator, şi opera, artefactul, mărturia. Spaţiul

muzeal are acea proprietate unică de a te face să simţi. Eşti în faţa unui

recipient ceramic realizat acum 5000 de ani de către un om. Nu poţi să treci

prin faţa lui fără să îţi pui întrebări, fără să încerci să pătrunzi în lumea

de acum 5000 de ani, care poate şi ea a fost măcinată de boli şi maladii

mortale. Nu poţi să ai aceeaşi experienţă cu o pictură din sufragerie, aşa cum

ai într-o galerie. Nu se crează legătura emoţională, iar atunci când ai

experienţe multiple, precum ambient sonor muzical, spaţiu de odihnă, aşa cum

vizitatorii noştri ştiu că pot găsi în sălile muzeului nostru, spiritul îşi

găseşte hrana.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: