Ceapa roşie de Buzău, preferată de gospodinele și bucătarii din toată ţara. Calităţile care o deosebesc de alte soiuri - Info Baragan

În această perioadă a anului, zeci de standuri cu ceapă roşie şi albă, produsă în grădini de pe Valea Slănicului, pot fi zărite pe marginea drumului european E85, în apropiere de orașul Buzău. Bazinul legumicol mărginit de localitățile Buzău – Mărăcineni – Săpoca este renumit pentru această legumă, pe care gospodinele o preferă pentru gustul deosebit, scrie infobaragan.ro.

Legumele vechi de sute de ani, au fost îmbunătăţite genetic la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău.

La început, specialiștii Staţiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicolă Buzău au realizat pe baza unui produs local, vechi de sute de ani, două subcategorii de ceapă. Auria de Buzău a fost primul soi românesc, urmat de ceapa Diamant.  Materialul de bază, preluat de la cultivatorii locali, a fost şlefuit genetic în anii ’70, de către cercetătorul Cristea Chiru.

”Ceapa Diamant este un soi renumit, care nu poate fi întrecut. Ambele sunt ceapă albă, doar că Auria de Buzău este alungită, aşa cum este cea de pe marginea drumului, şi roşie şi albă, iar cealaltă, Diamant, are o formă mai îndesată. Auria de Buzău este dulce, zemoasă, foarte potrivită pentru mâncare, timpurie, însă se păstrează mai greu peste iarnă. De aceea, soiul următor, Diamant, a venit cu o rezistenţă mai mare de păstrare”, a declarat dr. ing. Costel Vânătoru, fost specialist al Stațiunii de Cercetare Legumicolă, acum directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău.

Cum a ajuns ceapa în zona Buzăului

Ceapa de Buzău este foarte veche, leguma fiind adusă pe aceste meleaguri de emigranţii bulgari, care s-au stabilit în zona Buzăului în mai multe valuri, înainte de anul 1700. Ei au început să îşi părăsească locurile de baştină, după ce otomanii au transformat ținuturile de la sud de Dunăre în paşalâc şi au început influenţele religiei musulmane în Balcani. Refugiaţii bulgari au ales să meargă în nord, spre valahii creştin-ortodocşi, astfel că s-au stabilit pe terenuri din Giurgiu, Dâmboviţa, Ialomița, Buzău, până la Constanţa.

Paul de Alep, când a trecut prin Țara Românească, la 1653 – 1657, scria că atunci când a ajuns la Vărăşti, lângă Bucureşti, s-a uitat pe geam şi a văzut grădinile, frumos organizate şi îngrijite, în straturi, ca ale frâncilor din Italia. Era dovada că grădinăritul era deja o activitate organizată. Deşi vorbim despre grădinari bulgari, ei au fost numiţi „sârbi” pentru că aşa au fost trecuţi în actele oficiale.

”Au existat mai multe etape în care ei au fugit din sudul Dunării. În prima parte, au traversat fluviul Dunărea, iar la un moment dat satele bulgăreşti începuseră să se depopuleze. Atunci, turcii au trimis aici o interdicţie adresată domnitorului privind acceptarea bulgarilor aici. În schimb, bulgarii au făcut altceva, au trecut în Ţara Românească prin Serbia, care atunci avea un statut special faţă de Imperiul Otoman. Limbile lor fiind asemănătoare, de sorginte slavă, turcii nu prea puteau face deosebirea aşa că au pătruns în Ţara Românească prin Banat drept sârbi”, spune publicistul buzoian Viorel Frîncu, autorul cărţii ”Buzău, grădina cu bulgari”,...

Citește articolul integral pe infobaragan.ro.