Problemele cu ploile și seceta au adus mari neajunsuri pentru agricultură, iar acestea sunt amplificate de apariția dăunătorilor, a bolilor și a păsărilor care afectează recoltele. Unul dintre aceste probleme sunt ciorile, care au devenit un adevărat coșmar pentru fermieri. Aceste păsări distrug culturile și cauzează pagube semnificative, provocând frustrare și dificultăți financiare pentru agricultori.
Un exemplu elocvent este situația din Limpeziș, unde stolurile mari de ciori au atacat în mod repetat culturile agricole. În timpul primăverii, când culturile abia sunt semănate, ciorile atacă și smulg răsadurile de porumb din sol. Pe parcursul anului, ele distrug lanurile de porumb, floarea-soarelui, lucerna și alte culturi. Chiar și pepenii nu sunt scutiți de atacurile acestor păsări. De-a lungul timpului, fermierii din Limpeziș au încercat diverse metode de a le speria, cum ar fi momâile, vuvuzelele sau cârâitorii, dar cu toate acestea, ciorile nu par să se teamă de nimic și continuă să distrugă recoltele.
Această situație afectează în special fermierii săraci, care își bazează supraviețuirea pe cultivarea de pepeni, în speranța unor venituri suplimentare. Cu toate acestea, ciorile nu doar că le distrug culturile, dar și scad prețurile prin abundența produselor pe piață. Astfel, pierderile suferite de agricultori se acumulează, iar ciorile adaugă încă o provocare dificilă care nu poate fi despăgubită de nimeni.
Este demoralizant faptul că în alte țări, precum Statele Unite ale Americii, guvernul acționează pentru a reglementa și controla culturile agricole. Prin intermediul subvențiilor și restricțiilor, statul american impune ce culturi trebuie să fie cultivate și în ce proporții, astfel încât să se asigure un echilibru în producție. Acest lucru contribuie la stabilitatea agriculturii și la susținerea fermierilor.
În schimb, în România, agricultura este lăsată în voia sorții. Fiecare fermier acționează în mod independent, fără o asociere puternică și fără sprijinul necesar din partea statului. Importurile masive de produse agricole afectează producătorii locali, iar lipsa unei infrastructuri adecvate pentru depozitare și vânzare duce la risipă și pierderi în rândul agricultorilor.
Dar să revenim la cioara de semănătură. Potrivit specialiştilor şi ornitologilor, ea a atacat culturile de pepeni în 2012 şi 2014, din cauza secetei. Îndeosebi în zonele neirigate, dar nu numai. Este adevărat că această specie de pasăre este şi folositoare agriculturii. Fiind omnivoră, ea se hrăneşte cu insecte, şoareci, omizi, melci, ploşniţe, lăcuste, gândaci, cărăbuşei etc. Nu iartă, însă, nici tuberculii florilor, seminţele şi, iarna lucernierele. Plus că sunt purtătoare de boli şi dăunători. Mai ales ciorile grive, de la oraş. Prezente inclusiv la Buzau din cauza gunoaielor de pe străzi şi din parcuri, a resturilor menajere , cadavrelor aruncate în diverse locuri. Sunt şi cetăţeni care, alături de pisici, câini, porumbei şi turturele, aruncă resturi de hrană şi ciorilor.
Ciorile de semănătură, şi numai, nu pot fi distruse fără consultarea ornitolgilor şi respectând prevederile Directivei UE “Păsări”. Potrivit acesteia, vânătoarea ciorilor de semănătură este permisă între 1 august şi 31 ianuarie, iar pentru cioara grivă, cu alice de 2,5 – 3 mm, între 1 iunie şi 31 martie. Cuiburile se distrug numai iarna, cu toate că în ele îşi depun ouăle şi alte păsări. Iar dacă o jumătate din coloniile de ciori se reduce prin acţiunea omului, ele se refac foarte repede, deoarece ciorile sunt foarte prolifice: depun câte 4-6 ouă, iar după 17-20 de zile de ecloziune apar puii. Care, la 2-3 zile, îşi iau zborul, iar în a zecea zi sunt stăpâni pe cuib. Greu, aşadar, de luptat cu aceste zburătoare!
