Voluntari … de Buzau!

“Noi oamenii avem puterea de a schimba lumea”. Celebra Declaratie a Natiunilor Unite ne ofera cumva, in prezent, definitia voluntariatului inceput odinioara ca modalitate de a lega prietenii intre tari, astazi de a-i ajuta pe cei care nu reusesc sa-si inteleaga propriile resurse, sa se valorifice sau sa-si deschida sufletul catre frumosul din apropiere. In mod clar, de doar cativa ani practicam si aplicam si noi, romanii, lectia voluntariatului din postura solidaritatii. Numai ca pana devenim noi voluntari din suflet continuam sa primim lectia de la strainii care vin la noi, prind dragoste de pamantul si ospitalitatea noastra si revin anual ca voluntari, poate chiar doar sa ne vada transformarea in bine!

In anii de presa care au trecut am avut bucuria sa intalnesc si voluntari romani care nu stiau ca asa se numeste ceea ce fac, oameni daruiti semenilor in nevoie, adevarati pionieri ai faptelor bune pe care, surprinzator si astazi le continua in aceeasi masura si calitate fara a arbora vreun steag al samaritenilor! Numai ca scrierea de astazi ii are personaje principale pe doi tunisieni si o romanca! I-am intalnit in minunata reuniune pusa la cale de ani de zile de Maria Monalisa Plesea, presedintele Centrului Cultural Francofon Buzau, la Poiana Pinului sub forma Taberei Francofoniei. An de an peisajul francofon se schimba, iar eu l-am descris pe 15 iulie 2018 in reportajul https://www.buzaulinreportaje.ro/articole/au-revoir-poiana-pinului/. Potrivit promisiunii de atunci revin asupra subiectului voluntarilor care le ofera elevilor o perspectiva cu adevarat francofona despre lumea mica in care traiesc zi de zi la scoala!

Asadar, sa intram din nou in Tabara Francofoniei!

Djembe – vraja africana pentru suflet

Acacia este exemplul perfect al voluntarului. Nu este pentru prima data cand il vad in judetul Buzau. Da tonus bun, e pozitiv in fata tinerilor care aleg sa lucreze impreuna cu el. De fiecare data merg dupa sunetul de djembe – toba africana vrajita care naste pasiune pentru muzica si sporeste, in acest caz, comunicarea in limba franceza. Acacia este serios! Si tot serios se ocupa de copiii care stau ochi si urechi la el, insa nu au acelasi curaj cu al tunisianului vulcanic: din seriozitatea de sticla iese rapid un tanar care zambeste in timp ce bate toba de acasa. Da comenzi intr-o franceza placuta, nicidecum asa cum se tot aude in urechea mea interna: bolovanoasa. Se ridica, insa nu scoate toba dintre picioare, o prinde din nou cu mainile, o aseaza si bate un ritm care iti ridica picioarele la dans. Un dans fara logica, unul eliberator, unul pe care ti-l doresti pentru a scoate tot ce apasa pe umeri, pe ganduri si pe suflet! O muzica pe care fiecare o poate vedea aparte!