Trei profesoare din Buzău păstrează vie tradiția Mărțișorului și transmit mai departe elevilor

Centrul judetean de cultura si arta da posibilitatea mesterilor populari si numai sa pastreze traditile noastre, prin expunerea  acestor produse la Galeriile de arta din Buzau.
Trei profesoare foarte implicate, transmit mai departe traditia Martisorului, elevilor Scolii Gimnaziale Merei. Gramer Elena, Ignatescu Alina si Lazar Roxana reusesc cu succes sa implice copiii scolii  in pastrarea traditiilor populare si de aceasta data, impreuna, au confectinat martisoare pe care le puteti admira  la Galeriile de arta in perioada 27 feb - 9 martie 2018 de luni pana vineri in intervalul 9.00- 16.30.
Există un ritual legat de realizarea mărţişorului, care este ştiut de tot mai puţini păstrători ai tradiţiei autentice.
Potrivit lui Petre Beceanu, cunoscut culegător de folclor din Teleorman, o parte din tainele tradiţiei ancestrale, s-a păstrat la Fântânele, o comună situată la vest de oraşul Zimnicea.
Astfel, Anişoara Peţa, o bătrână de 83 de ani, îşi amintea că firele pentru mărţişoare erau toarse din lână, încă din luna ianuarie, imediat după Sfântul Ioan, la clacă, exclusiv de femei măritate. O clacă pentru şnurul de mărţişor ţinea şapte zile.
Lâna toarsă era împărţită în două, un fuior rămânea alb, altul era vopsit în roşu. De obicei, vopseaua cu nuanţă roşie era obţinută din fiertură de ceapă sau de buruieni.
Următoarea etapă era împletirea şnurului. Totul se făcea în secret şi se spunea o rugăciune pentru fiecare împletitură în parte. Femeia trebuia să ascundă mărţişorul, să nu îl vadă nici unul dintre membrii familiei înainte de 1 Martie. Apoi, pus în buzunar sau în sân, acesta era dus de femeie la biserică, la slujbele obişnuite, pentru „a se sfinţi” pe ascuns, fără să ştie nici măcar preotul.
În seara ultimei zile a lunii februarie, copiii şi adolescenţii făceau baie şi îşi pregăteau hainele curate pentru 1 Martie, când primeau mărţişorul. „În trecut, nu primeau şnur decât copiii, fetele şi flăcăii”, spune octogenara din Fântânele.
Deşi, cel mai frecvent, mărţişorul consta din două fire, unul alb şi altul roşu, răsucite împreună, în unele sate din Moldova şnurul era confecţionat doar din lână roşie sau neagră, amintind de amuleta folosită împotriva deochiului, destul de răspândită în trecut.
In alte localităţi s-a constatat şi existenţa mărţişorului tricolor, în două variante cromatice. Prima variantă prezenta mărţişorul în roşu, alb şi verde, iar a doua, în roşu, alb şi negru, aşa cum reiese din informaţiile oferite de localnici din satul Hadjicurda, raionul Reni, din Moldova din stânga Prutului. Şi moldovenii, stabiliţi în nordul Caucazului la mijlocul secolului al XIX-lea, au păstrat varianta mărţişorului tricolor, cu firul negru.
Mărţişorul tradiţional este alcătuit în principal din şnurul bicolor, de care se prinde o monedă găurită din argint, simbolizând Soarele la trecerea dintre anotimpuri.Demn de menţionat în acest caz este faptul că valoarea simbolico-materială a şnurului primează şi nu a monedei de argint.O a doua variantă de mărţişor autentic presupune ca şnurul bicolor să fie decorat la capete cu câte un ciucur: unul alb, sub forma unei reprezentări antropomorfe masculine, şi unul roşu, sub forma unei siluete feminine. Unirea masculinului, prin intermediul şnurului, cu femininul reprezintă în context reconcilierea principiilor contrare la nivel teluric şi cosmic, după cum afirma cercetătoarea Sabina Ispas.(„Mărţişor şi folclor”, interviu radiofonic la „Vocea Diasporei”, 2011)
 
                                                      Cristina Negru