Trădarea pacienților

Uneori, boala nu alege singură, fiind predeterminată de stilul de viață. Alteori, boala alege ciudat, iar suferința presupune implicare totală din partea întregului sistem medical. Pacientul trece prin etapele premergătoare stabilirii unui diagnostic clar și, dacă afecțiunea are o anumită gravitate sau este cronică, după perioada de spitalizare ajunge să continue tratamentul la domiciliu.

Din nefericire, pe lângă lupta cu boala, începe una dintre cele mai dure bătălii: găsirea anumitor medicamente, de multe ori vitale. Este un adevărat stres pentru familie, pentru pacienți și, evident, pentru medicul care dorește să trateze corespunzător bolnavul, atunci când medicamentul este de negăsit în farmacii. Dar unde se află medicamentul?

De ce lipsește din farmacii? Nu se aprovizionează farmaciile corespunzător? Uneori, farmaciile nu se complică să aducă medicamente scumpe, deoarece adaosul comercial impus de stat este ridicol de mic, iar anumite produse, prescrise în afecțiuni grave, au prețuri fabuloase. Totuși, asemenea farmacii sunt puține. Decontarea lor în termene rezonabile a dat curaj sistemului.

Mai există o altă motivație: închiderea temporară a unor fabrici din străinătate, pentru a primi vizita autorităților de resort, sau lipsa substanței active, importate din spațiul extra-european.

Cauza cea mai urâtă însă este creată de exportul paralel, practicat de anumite depozite cu lanțuri de farmacii, unele dintre ele plasate chiar în rural. Aici apare trădarea pacientului, de la gura căruia sunt luate medicamentele și duse pe alte piețe europene. Nu voi face referiri tehnice, ci doar o succintă prezentare a fenomenului care înghite viața pacienților în fiecare zi, fenomen în anumite limite legal, însă total imoral. Da, practica exportului de medicamente este tolerată, bazându-se pe o directivă europeană și chiar pe unele prevederi naționale cum sunt cele din Germania, unde farmaciile au obligația să se aprovizioneze cu minimum 6% din importul paralel. Intenția uniformizării prețului la medicamente, iarăși nu ar fi rea, dacă ar exista putere egală de cumpărare.

Din păcate, pentru țările unde statul vrea să cheltuiască puțin, importul paralel este o pâine albă pentru o faună dornică să câștige rapid și bine, fără să aibă scrupulozități morale. Parallel trade afectează însă românii, deoarece statul a impus prețuri mai mici de vânzare pe piața internă la unele medicamente, pe care aceiași producători le vând mai scump în alte țări. În astfel de condiții, devine rentabil să re-etichetezi produsele și să le trimiți, așa cum au venit, pe alte piețe unde sunt achiziționate sub prețul produsului respectiv comercializat acolo. Totul merge repede, banul se face rapid. Isteții câștigă, iar pacientul român rămâne fără speranță, în timp ce în occident, crește rentabilitatea achiziției și se pot rezolva chiar anumite probleme sociale. Este win-win situation sub raport comercial și un dezastru umanitar. În definitiv, balanța dă bine, cu un singur amendament: dintre români scapă cine poate. 

Citeste mai mult pe sanatateabuzoiana.ro