Şlefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Ion Minulescu • Opinia Buzău

Este un important reprezentant al simbolismului românesc, ca poet şi prozator, ce s-a născut la data de 6 ianuarie 1881 la Bucureşti. În anul 1899 îşi ia diploma de bacalaureat la un pension particular, după care pleacă la Paris pentru a urma studii de drept. Atmosfera pariziană nu îi este fastă tânărului aspirant în Drept, pentru că poeţii francezi îi schimbă total dorinţele sale de studiu. La scurt timp se întoarce în ţară dedicându-se poeziei şi prozei.

Debutase înainte de experienţa franceză, în revista „Povestea vorbei“, cu câteva producţii lirice. Tot acum, ca urmare a bunelor relaţii de prietenie cu Dimitrie Anghel, realizează împreună traduceri din poeţi importanţi europeni pe care le publică în „Sămănătorul”. În anul 1914 se căsătoreşte cu poeta simbolistă Claudia Millian, autoare şi a unor piese de teatru. Publică primul volum de versuri în anul 1908, sub titlul „Romanţe pentru mai târziu”. Au urmat „De vorbă cu mine însumi” (1913), „Spovedanii” (1927), „Strofe pentru toată lumea” (1930), „Nu sunt ce par a fi” (1936) şi „Versuri” (1939). În afară de aceste volume de versuri, a mai publicat zece volume de proză şi de dramaturgie; unul dintre volumele de proză se intitulează „Corigent la limba română”, apărut în anul 1929, volum cu tente autobiografice în care autorul „romanţelor pentru mai târziu” recunoaşte că a fost un rebel şi că nu întotdeauna a fost prieten cu şcoala, mai precis cu limba maternă, în primii ani de studii.