Slefuitorii de cuvinte / Medalion literar - Ion Caraion

Este pseudonimul literar al lui Stelian Diaconescu, născut la data de 23 mai 1923 în satul Pălici, comuna Ruşavăţ, azi comuna Vipereşti, din judeţul Buzău. Între anii 1935 şi 1942 a studiat la Liceul „B.P. Hasdeu” din municipiul Buzău, după care urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Bucureşti.

În 1941, elev de liceu fiind, redactează, cu Alexandru Lun­gu, revista de poezie Zarathustra. Pe timpul studenţiei a lucrat la ziarele „Timpul” (1942-1943) şi „Ecoul” (1943-1944). Debutează în „Uni­versul literar” (1939) şi în „Curentul literar” (1940) cu versuri şi recenzii. Editorial, debutează cu volumul „Panopticum”, în 1943, ce avea să fie confiscat de cenzură. A mai lucrat la „Lumea”, între 1945-1947 (director G. Călinescu), iar în 1947 este numit şef de presă la Editura Fundaţiilor Regale.

Ion Caraion nu a fost un om comod pentru niciun regim politic, însă cu cel comunist a fost într-un permanent conflict. Între anii 1950 şi 1955, face închisoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră şi la minele de plumb de la Cavnic şi Baia Sprie, în urma unor condamnări politice. Nu a stat prea mult în libertate, astfel că, în anul 1958, este condamnat la moarte pentru trădare, pedeapsă comutată la muncă silnică pe viaţă. Este eliberat în anul 1964 cu alţi deţinuţi politici. Îşi reîncepe activitatea literară şi, în 1966, publică volumul de versuri „Eseu”. Cunoaşte o perioadă de lucru asiduă, scriind şi publicând nu mai puţin de 17 volume, între anii 1966 şi 1980, pentru a „recupera anii ce i s-au furat”.