Şlefuitorii de cuvinte / Medalion literar - George Bacovia • Opinia Buzău

Consider că literatura ro­mână, prin poeţii săi, este un nesecat izvor de spiritualitate. Că vor unii să mă contrazică sau nu, cu argumente mai mult sau mai puţin literare, este treaba lor. Însă nu înţeleg de ce unii tovarăşi, care au mâncat decenii la rând rahat cu polonicul de partid şi de stat, nu au loc de clasicii literaturii române. Cu siguranţă pentru că sunt cu mult mai valoroşi decât umbrele lor efemere. Unul dintre cei care îi eclipsează pe închipuiţii îndreptării de virgule şi prepoziţii este poetul băcăuan George Bacovia, pe numele său real George Andone Vasiliu.

Acesta s-a născut la data de 4/16 septembrie 1881 în casa unui mic comerciant. El este autorul unor volume cu tente unice în literatura româna, cu influenţe din literatura franceză. Este considerat de critica literară ca fiind cel mai important poet simbolist român al acelor vremuri.  Viaţa sa este marcată de coborâşuri şi suişuri, de ceea ce s-ar putea defini ca fiind sursă de inspiraţie divină. Biografia sa nu este una excepţională. Ca orice autor cu mijloace modeste de subzistenţă, George Bacovia se complace în starea generală a societăţii. De literatură se apropie, mai mult întâmplător, pe la sfârşitul veacului XIX, scriind poeziile: Şi toate, Plumb şi Liceu. Primul volum publicat are ca dată de apariţie 1916 sub titlul „Plumb”. Al doilea său volum are o apariţie după zece ani şi are loc la Bacău sub titlul „Scântei galbene”.