Se zice că şi Dumnezeu ar putea fi un pic stresat • Opinia Buzău

Se spune că stresul face, printre oameni, ravagii mai mari decât cancerul. Stresul a fost experimentat pe animale. A funcţionat. Acum e folosit pe oameni. Stresul e deja un ”bun” de folosinţă comună. Statul vinde stres la greu către propriul cetăţean. Inculsiv prin învăţământ, sănătate, administraţie, instituţii de forţă etc.

Cine nu e stresat, ori e prost, ori e nebun de (dez)legat. Şeful statului se mişcă încet din cauza stresului, e de înţeles, are şi el stres pe reţetă. Cei mai buni producători de stres sunt unii şefi ceva mai cu zel. Nu toţi oamenii cu funcţii efemere devin şefi irecuperabili. Pe vremuri, aveam un astfel de şef, un om destul de cumsecade, dar care, când venea vorba despre şefie, era foarte categoric: ,,Unde există doi oameni, unul musai trebuie să fie şef”. Chestia asta e valabilă şi în micul univers casnic. Cancerul, diabetul, reumatismul, bolile de inimă şi alte cele nu mai pot exista fără stres. Cel mai ieftin stres, unul cu rol de ”imunizare” inevitabilă, e oferit cu polonicul de unele posturi de televiziune.