Se grăbește ziua de astăzi. Dă să fugă de la primele ore ale dimineții și parcă-și împinge trecerea în munci vălătucite în afara orașului, oraș care-și pune haină de sărbătoare pascală deopotrivă cu suratele rurale. Avem în față

Se grăbește ziua de astăzi. Dă să fugă de la primele ore ale dimineții și parcă-și împinge trecerea în munci vălătucite în afara orașului, oraș care-și pune haină de sărbătoare pascală deopotrivă cu suratele rurale. Avem în față panorama Câmpiei Bărăganului de început. Petece verzi se întrepătrund în dansul specific până prin vară când apar recoltele și șesul este la apogeu. Sunt sate din județul Buzău care nu spun efectiv ceva atractiv, ceva care să te facă să oprești și să consemnezi. De fapt, oamenii scriu povestea locurilor, iar dacă temeinicia lor este zadarnică… hai, să trecem de cele zidite în … neclintire! Mergem unde mottoul este SE POATE! Nu trebuie să pierdem zarea, căci acolo se deschide povestea noastră. Cilibia oamenilor care se așează în număr mai mare decât cei care pleacă de-acasă are azi chip mângâiat de-un soare aflat încă în luptă strânsă cu vântul și miros de flori de măr. Depănăm povestirea pentru că…, scrie buzaulinreportaje.ro.

… până și drumul național 2B Buzău-Brăila devine aici mai lat și mai curat, ba și mai puțin fioros ca lângă oraș. Se revarsă toată câmpia sub cerul deschis de ziua alergândă. Oamenii de aici au o anumită liniște pe care o exprimă în activitățile zilnice. Acum, deodată grija le este la pământul pe care îl au. Pentru el muncesc din toamnă utilajele ce taie din când în când ba calea, ba liniștea. Forfotesc spre alte parcele pe care le au de pregătit pentru cine știe ce cultură. E Cilibia! Și azi are tonuri de alb de la varul de pe tulpinile pomilor pregătiți potrivit tradiției pentru sărbătorile pascale, verzi de la iarba care-și caută cale printre narcisele lui aprilie, dar mai ales spirit inovator și de recunoștință așezată pe fila celor ce au scris cândva istorie aici.

Cilibia cerealelor, fermelor de animale, cândva, cam până prin 2016, a singurilor manufacturieri de cărămidă din România, iar din perioada ultimilor ani a copiilor care iubesc școala, a moștenirii de la început de secol al XX-lea ce devine azi parte din viața de zi cu zi.

LEAGĂN AL PRIMELOR ȘCOLI HARETIENE DIN JUDEȚUL BUZĂU

1826. De atunci și până astăzi comuna aceasta din zona de șes a Buzăului s-a structurat în cinci sate – Cilibia, Cilibia Gară, Movila Oii, Mânzu și Poștă. Despre Cilibia scriu și în Marele dicționar geografic al României și George Ioan Lahovari, C. I. Brătianu și Grigore Tocilescu, în 1899. Zona aceasta s-a format în jurul poștalionului, însă s-a dezvoltat realmente în gara CFR, aproape la propriu pentru că aici era marea activitate economică – erau încărcate cerealele ce luau mai apoi drumul spre Dunăre ceea ce explică și prezența străinilor în sate ca și contribuabili, adică deținători de afaceri încă de la început de secol al XX-lea.

Tot de atunci, Cilibia intra pe harta educației buzoiene și avea școli. 72 de elevi și trei eleve frecventau încă din primii ani ai acestui nou secol cursurile unei școli organizate pentru care predau trei învățători. În total, în Cilibia știau carte 150 de persoane. Erau de fapt primele clădiri cu destinație clară – școală – ridicate în cei 12 ani în fruntea Educației Naționale a celebrului om al școlii Spiru Haret. În aceeași perioadă, spun paginile de istorie, în județul Buzău apăreau școli la Cilibia, Cernătești, zona Rm. Sărat și în orașul Buzău, desigur. Spiritul haretian de atunci a fost de regăsit și azi aici, în comuna lipită de Bărăgan. Important este că atunci când România își număra analfabeții din mediul rural, aici, la 33 de kilometri de orașul Buzău, la Cilibia se învăța carte, ba școala era deschisă și fetelor. Aflăm imediat o poveste despre comunitate, devenire și creștere demografică.

PRIMARUL, GHID PE ȘANTIERELE CILIBIEI

Oamenii își grăbesc pașii mai ales spre magazinele din sat. În centrul comunei regăsim mica agitație cumva specifică miezului comunitar – mașina de poliție iese din parcare spre o misiune știută doar de lucrătorii profesioniști care o conduc, o doamnă încearcă să deschidă ușa primăriei fără a scăpa din brațe stiva de acte, dar are noroc – o mămică intră cu fiica la medic, are să zică rapid, și trage cu putere cât să ajute femeia cu maldărul, dincolo de primele case un tractor sună plecarea în câmp și după el un bărbat face un semn aparte cu pălăria de pe cap… tablou matinal în câmpia cu case ce-au prins viață datorită oamenilor. Pomii înfloriți fac fiecare gospodărie să zâmbească într-o perioadă în care lumea întreagă varsă lacrima războiului. Pacea de la Cilibia inundă sufletul și-l face să tresalte!

Pornim în căutarea unui ghid astfel încât să ne explicăm de unde vine gălăgia de flex, materiale descărcate, ba și-un ciocan face zarvă-ntr-un perete. Totul, lângă Primăria Cilibia, de fapt în curtea interioară a acestei instituții publice. Din șantier, Ion Enache, primarul comunei, iese în căutarea unor muncitori. Practic de felul său. celebrul primar din Bărăgan și deloc înțelegător cu cei ce iubesc lentoarea și delăsarea ne face imediat invitația de a intra în șantierul corpului vechi al primăriei Cilibia – un corp de clădiri ce-și așteaptă de vreme bună modernizarea, devenirea!

Corpul acesta de clădire este lipit de școala Cilibia, pion elementar al devenirii comunității de la șes. În fapt, întregul reportaj este în strânsă legătură cu educația! În șantierul acesta se află și viceprimarul Nicușor Stoican. Ultima dată când am discutat cu domnul acesta era în jurul ultimului cuptor de produs cărămidă artizanală, chiar în sat la Cilibia.

Deci, în satele Poștă și Cilibia Gară va fi finalizată asfaltarea și, în același timp și introducerea rețelei de apă potabilă. Lung drumul acesta, spune primarul Ion Enache, pe calea către al doilea șantier în lucru din comuna pe care o conduce, dar oamenii trebuie să prindă încredere că vor avea apă curentă în locuințe anul acesta, 2022.

OMAGIU DASCĂLILOR DE ODINOARĂ, MARIANA PACHEF ȘI IOAN POPESCU

Drumul dintre Cilibia și Movila Oii șerpuiește printre case în ton cu vremurile pe care le trăim. Pe lângă case, copii, dar și mame tinere. Movila Oii era pentru reporterul de teren satul ciobanilor ce-și...

Citește articolul integral pe buzaulinreportaje.ro.