Rămas bun, Majestate! • Opinia Buzău

Zilele acestea am auzit cu toţii, de nenumărate ori, acest ultim omagiu adus celui care a fost Regele României, Mihai I. Aici şi acum se închide o filă a istoriei, iar coroana regală devine de domeniul trecutului.

Nu sunt regalistă şi, hai să fim serioşi, dacă Regele avea atât de mulţi simpatizanţi în ţara noastră câţi au apărut în ultimele zile, aşa… peste noapte, probabil ar fi domnit până la capătul zilelor lui aici şi nu ar fi stat departe de ţară nici măcar o zi.

Eu fac parte din generaţiile care nu au învăţat în şcoală, la istorie, niciun capitol despe Regele Mihai, dar sunt tristă şi mă simt ca şi cum aş fi pierdut un bunic, pe cineva drag. Eram copil când am au­zit prima dată de Regele Mihai de la tata, care ne povestea, mie şi surorii mele, cât de greu a dus-o în perioada stagiului mi­litar “pe vremea” regalităţii, cum suferea de foame şi mânca terci de orz, morcovi cruzi şi sfeclă, cum soldaţii erau plini de păduchi şi cu uniforma cârpită petec peste petec, iar bocancii erau atât de uzaţi încât umblau aproape cu tălpile pe jos. Apoi, în 30 decembrie 1947, peste noapte, au venit comuniştii la putere şi lucrurile s-au schimbat radi­cal. Au primit echipament nou, au fost curăţaţi de păduchi şi s-a introdus pentru prima dată norma de hrană.