Povestea ultimei familii de sticlari Gallé din Buzău. Meşteşugul a fost distrus de importurile din China

Industria sticlăriei decorative a înflorit la Buzău încă din vremea comunismului. 

În anii ’70, statul român a strămutat din zona Transilvaniei, cu tot cu familii, mai mulţi artişti sticlari cu experienţă, care au reuşit să pună pe picioare la Buzău o fabrică de sticlă numită „Perla“, care a devenit ulterior cunoscută în întreaga lume.

Faima întreprinderii a crescut mai ales după ce un sticlar bătrân, Archi Zoltan, a început să fabrice sticla multistratificată în trei sau patru culori, procedeu inventat de celebrul artist francez, Emile Gallé.

Procedeul are la bază suprapunerea mai multor straturi de sticlă de diverse culori. Prin repetarea unui set de operaţiuni – desenarea cu un lac protector a formelor dorite şi introducerea vasului într-o baie de acid fluorhidric, pentru corodarea straturilor neprotejate de lac – se obţine un vas de sticlă decorat în relief cu motive florale sau peisaje. 

O piesă realizată în ţara noastră în această tehnică purta semnătura „Gallé“, pentru a evita efectele legilor privind drepturile de proprietate, şi costa de la 25 de dolari – în cazul celor mici şi mai puţin complicate –, până la 3.000 de dolari pentru cele care aveau complexitate ridicată.

Pentru realizarea unei piese medii o echipă întreagă lucra zeci de ore, o echipă formată dintr-un pictor, un acidator şi un gravor. Procesul era apoi continuat de o altă echipă, de sticlari, alcătuită din cel puţin şase oameni.

În anul 1990, piaţa de desfacere a fabricii „Perla“ era incredibilă, cu ramificaţii în toată lumea. Imediat după Revoluţie, câţiva muncitori de aici au deschis afaceri pe cont propriu, iar în scurt timp, le-au urmat şi alţii, căci firmele de Gallé-uri erau considerate ca fiind printre cele mai bănoase afaceri. Aşa se face că după anul 1995 existau peste o sută de astfel de firme, unele cu câte doi-trei pictori, axate pe producerea sticlăriei decorative în această tehnică.

Un procedeu complex, cu smoală

Gaallé Graur Buzău a fost una dintre primele fabrici private de sticlărie decorativă din România. A fost înfiinţată după Revoluţie de soţii Doina şi Nicu Graur, iar firma rezistă pe piaţă şi în prezent, cu o echipă de pictori, acidatori şi sticlari cu experienţă. 

„Pe vremuri au fost multe firme dar, din păcate, aproape toţi au închis. Doar noi mai suntem pe piaţă, ca o afacere de familie, unde fata ne ajută ca translator, iar băiatul este administrator“, ne-a declarant Doina Graur.

De trei decenii, în atelierul lor de pe strada Răchitei, se produc, în tehnica Gallé, lămpi – unele de doi metri înălţime –, vaze, aplice, sticluţe de parfum, casete de bijuterii, bomboniere, plafoniere, candelabre, carafe, fructiere, platouri, scrumiere, boluri, pahare sau tăvi. Şi toate sunt unicat sau de serie limitată.

„Procedeul este invers picturii. Aici, prin coroziune, laşi culoarea de exterior şi elimini strat cu strat, folosind un acid special care atacă sticla, acidul fluorhidric. Desenul care trebuie păstrat se acoperă cu un lac făcut din smoală şi seu de oaie. Suprapunerea straturilor este o tehnică pe care nu mulţi sticlari o ştiu. Exact aici nu au putut chinezii să copieze: ei nu pun strat, o pun bolovan, iar culorile rămân dedesubt, blocate“, explică Nicu Graur, procedeul decorativ.

Solistul Dan Helciug,... [Citește articolul integral pe adevarul.ro].