Povestea lui Iliuță, băiatul din orfelinat care a învins destinul: „Tinerii să aprecieze ceea ce au!”

Pentru copiii din orfelinat, timpul se scurge adesea precum nisipul din clepsidră, fără să lase urme. Necunoscutele și greutățile zilei de azi sunt înlocuite mereu de cele ale lui mâine, uneori și mai greu de înțeles. Multi se trezesc la 18 ani că nici nu stiu și nici nu au încotro să o apuce.

Dar sunt și unii copii care reușesc să își facă un rost, care nu uită niciodată de cei cărora le-au spus frați – deși nu erau rude – și de cele pe care le-au numit mame, deși ele erau doar niște străine.

Ilie Petre, pe care prietenii îl alintă Iliuță, este un tânăr pe care greutățile vieții nu l-au răpus, ci l-au făcut mai puternic. Părinții său „n-au avut curaj” și l-au abandonat la vârsta de 3 ani într-un centru de copii din municipiul Buzău. De atunci, centrele de plasament i-au devenit casă.

Peste o lună, Iliuță va împlini 19 ani. Toată viața a tras cu dinţii ca traiul greu din orfelinat să nu-l ducă pe căi greşite. A căzut și s-a ridicat. A renunțat la somn, s-a antrenat, iar acum își numără medaliile de campion la K1. Tânărul care va participa în curând la concursul Ninja Warrior România a acceptat să acorde un interviu pentru Reporter Buzoian:

R: Cine este Ilie Petre?

I: Ilie Petre este un tânăr ca toți ceilalți. Consider că nu am nimic în plus și nici în minus. Provin din comuna Smeeni, unde am stat până la vârsta de 3 ani, după care părinții mei m-au lăsat la un centru de plasament. De la vârsta de 13 ani, un prieten de al meu – Gheorghe „Van Damme” – m-a luat în sala de lupte sa mă antrenez. Am făcut box de performanță un timp, apoi l-am cunoscut pe Răzvan Țîru și am început ușor, ușor să-l am drept un model. Răzvan m-a ajutat foarte mult în situațiile grele din viața mea. După ce a murit, m-am apucat de K1 la sala lui Nea Dan Mihalache, sala Politiei Locale! În tot acest timp am fost instituționalizat în centrele DGASPC Buzău.

Citeste mai mult: reporterbuzoian.ro