Oficial, ne merge bine

Desigur, când spun oficial mă gândesc la reÈ›elele de socializare unde, în general, mai toată lumea iradiază de fericire. Facem urări bogate celor din preajmă, fiindu-ne, probabil, mai uÈ™or să ne explicăm sentimentele în văzul tuturor, ceea ce, desigur, este un paradox al modernității.

Când am ieÈ™it însă din spaÈ›iul virtual căpătăm un soi de luciditate acră, de nefericire netratabilă, de nemulÈ›umire cronică. Fericirea oficială lasă locul lamentaÈ›iei. Complane! Complane! Complane! Cam aÈ™a mi-a replicat un profesor universitar din Anglia, în timpul unei experienÈ›e È™colare pe acolo, când am început să-mi plâng soarta mea È™i a țării mele. Cât despre mutarea subiectului spre politică, încercând să justific o anumită stare a lucrurilor la noi, acelaÈ™i personaj mi-a replicat ferm: Nu vă plângeÈ›i de politicieni, nu vi i-am ales noi!

Ce puteam să mai spun?… Pur È™i simplu am tras concluzia că sunt aspecte ale vieÈ›ii care-È›i stau în mână È™i nu te poÈ›i văieta, precum eroinele din povestea lui Creangă, Prostia omenească. Nici pe Dumnezeu nu-l poÈ›i deranja cu ceea ce È›i-a dat ca atribut sau posibilitate de a face cu mâna ta, aÈ™a cum nici pe diavol nu-l poÈ›i învinui de neroziile pe care le faci cu bună-È™tiință, încercând să îmbraci haina victimei È™i să fugi în spatele cuiva pentru a nu da ochii cu ceea ce va urma.

Sigur, cel mai greu lucru în viață este să nu-È›i fie frică să vezi ceea ce vezi. În acelaÈ™i timp, curajul de a realiza pe ce lume trăieÈ™ti nu poate fi împănat cu lamentaÈ›ii veÈ™nice, despre ceea ce ni se întâmplă ca persoane sau neam. În fapt, nu este totul atât de negru.

A fost o fierbinte aÈ™teptare ca să se mărească salariile, ca atunci când cineva – oricine după numele lui -, scoate o baghetă magică È™i dă drumul prin pieÈ›e È™i târguri la prisos de bogăție, care ne va bate la uÈ™i È™i se va cuibări definitiv în casa fiecăruia. Sigur, primul fluturaÈ™ al speranÈ›ei a fost în anumite cazuri primit ca un mare dar. Cum să nu fii mulÈ›umit ca prestând muncă similară, în aceeaÈ™i È›ară, în acelaÈ™i mediu, să nu obÈ›ii mai mult?!

Din păcate, la scurt timp au venit È™i facturile. Au scos capul din plicuri precum balaurii hotărâÈ›i să înghită proaspăta agoniseală. Echilibrul s-a restabilit cumva, deoarece în economie nu există magie. E un spaÈ›iu al realității. Chiar È™i după impunerea contabilității în partidă dublă, tot despre venituri È™i cheltuieli este vorba. Sigur, există mijloace de a mai farda realitatea sau de a arunca în timp datoriile, însă rostogolirea vine cândva, dacă nu peste noi, peste cei de după noi.

Citeste mai mult pe sanatateabuzoiana.ro (Paul Iulius NEGOIȚĂ)