Noi, cei din linia întâi

Când am apărut pentru prima oară la televizor, la emisiunea Florinei Popescu de la Campus TV, iar pe burtieră a apărut scris „Cosmin Șontică – Jurnalist”, am crezut că nu văd bine. Era o onoare prea mare și, totodată, o pălărie prea grea. De aceea, am încetat chiar de atunci să mă consider jurnalist. N-am fost și nici nu voi fi vreodată mai mult decât un ins care scrie, mai bine sau mai rău, lucruri pe un site.

Însă pe cei din breasla asta, pe care din 2014 îi tot văd tremurând pe la parade, înghețând de frig pe la deszăpeziri, filmând pe ploaie sau pe viscol pe la diferite evenimente sau așteptând ore în șir pentru declarația vreunui lider politic prea plin de el, eu îi consider „cei din linia întâi”.

Justificat sau nu, categoria aceasta a jurnaliștilor s-a depreciat mult în ochii oamenilor. Nu e o lună de când mulțimea ne huiduia pentru că filmam un eveniment de o importanță majoră pentru România, dar ei n-aveau loc de noi. Ba chiar și unii șefi de instituții ne privesc ca pe niște indivizi periculoși, care le vor răul sau care cel puțin n-au acea înțelegere superioară a lucrurilor pe care o au, de pildă, dumnealor.