Nașterea Domnului, izvor al bucuriei, speranței și iubirii

„Astăzi S-a născut Hristos, /Mesia chip luminos, /Lăudați și cântați, /Și vă bucurați!” – este mesajul prin care colindătorii dau de veste, de peste 2.000 de ani, că pe data de 25 decembrie, în întreaga lume se sărbătorește Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos.

Naşterea Mântuitorului a avut loc la nouă luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt, la Buna-Vestire, când Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei Maria: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”.

Cărțile Sfinte ne spun că Iisus S-a născut în peșteră ca într-o biserică de sub pământ, apoi a fost așezat în iesle ca într-un altar de binecuvântare a pâinii. Betleem înseamnă în limba Sfintei Scripturi „casa pâinii”. Iisus Cel născut în peșteră ca om și așezat în iesle reprezintă pâinea cerească oferită oamenilor ca hrană spirituală prin Sfânta Euharistie, prin care are loc sfințirea omului, prin hrănirea lui cu Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

Până să ajungă ceea ce semnifică astăzi, Crăciunul și Moș Crăciun au parcurs un drum lung și anevoios în istorie. Vă invităm să-l parcurgem împreună, pentru a înțelege semnificația acestei Zile Sfinte.

În calendarele romane, 25 decembrie reprezenta ziua centrală a Sărbătorii nașterii Soarelui – Saturnaliile, deoarece din această dată, zilele urmau să crească în durată. Mulți romani influenți îl celebrau pe Mithra, zeul persan al luminii, al cărui nume înseamnă... [Citește articolul integral pe sanatateabuzoiana.ro].