La multi ani, Părintele Mihail Milea

Părintele Mihail Milea – Omul lui Dumnezeu ce are vocaţia, destinaţia şi misiunea slujirii oamenilor…, scrie bisericasfantulantonie.ro.

Cine este Părintele Mihail Milea? Părintele Mihail Milea – Omul lui Dumnezeu ce are vocaţia, destinaţia şi misiunea slujirii oamenilor…, scrie bisericasfantulantonie.ro. Cine este Părintele Mihail Milea? Părintele Mihail s-a născut la 23 aprilie 1958 în zi de mare sărbătoare, când este pomenit Sfântul, slăvitul mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în satul Câmpeni, judeţul Buzău, fiind al cincilea între cei doisprezece copii ai familiei Gogu şi Veronica Milea. A copilărit în satul natal, la marginea Bărăganului, învăţând de mic ocinaşul şi rugăciunile pe care sătenii le adresează lui Dumnezeu în fiecare zi, cu speranţă, sacramental, pentru ploaie, pentru sănătate, pentru binecuvântarea familiilor, a lanurilor şi necuvântătoarelor, totdeauna cu privirea la icoane, spre biserică sau la crucea fântânilor cu lemnul cumpenei crăpat de vipia verii şi de îngheţurile iernii, asemenea palmelor lor trudnice. Dintre salcâmii şi carubii parfumaţi şi albi ca norii a văzut ţiclălul Istriţei, ce i s-a părut Olimpul cel purtător de mistere şi de legende, fascinându-l cea despre Cloşca cu puii de aur, cât şi aceea despre Tămâioasa moştenită de la strămoşii daci, chiar împotriva voinţei regelui Burebista. De la marginea satului începea câmpia cea fără de sfârşit, adică uimirea şi vraja depărtărilor nevăzute, ce păreau coborâte din cer de linia orizontului, de unde se iveau răsărituri şi unde plecau apusuri de soare mai frumoase decât poveştile mamei şi decât Fata Morgana ce călca fără urme pe picăturile de rouă căzută pe ierburile unde sălăşluiesc iepurii şi dropiile. Drumul vieţii Părintelui Mihail Milea a fost stabilit dinainte, ca o descoperire de „Sus”, din „dar ceresc” şi de timpuriu a simţit atracţie sempiternă faţă de creştinism. Înălţându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la biserica de peste drumul casei părinteşti şi auzind cântări de îngeri şi simţind adiere miraculoasă de aripi, a fost atât de sastisit şi de fascinat de tărâmul, doar de el văzut încât i-a devenit convingere şi chemare irezistibilă, predându-se Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre a-L slavoslovi şi a i se ruga pentru redempţiunea cea dorită de tot creştinul. Părintele Mihail Milea nu l-a aşteptat pe Dumnezeu, ci a mers să-L caute, urmând studii teologice până la nivelul cel mai înalt, acela de doctorat, pentru a-L sluji mai apoi cu propensiune în Catedrala municipală, în bisericile şi paraclisele din aşezămintele pe care le patronează Fundaţia „Sfântul Sava”. Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie vorbeşte despre „restaurarea omului” prin Iisus Hristos. La hirotonie Părintele Mihail Milea s-a născut din nou „din apă” şi „din duh”, prezentându-se credincioşilor cu un „chip fericit”, aşa cum a învăţat din „Jurnalul fericirii” al duhovnicului său Nicolae Steinhardt, care i l-a încredinţat sub forma manuscrisului spre tainică păstrare şi pe care l-a ţinut într-o echină îngropată în lutul casei părinteşti până la liniştirea vremurilor, în anul 1990. În procesul devenirii ca om duhovniceasc a înţeles să se răscumpere şi răsplătească în faţa lui Dumnezeu cu fapte inombriabile de bine, cu iubire centuplă faţă de oameni, cu bunătate şi milă creştină, cu înţelegere şi iertare, ca un adevărat risipelnic dintr-un prea plin alimentat necontenit de Panaghia cea milostivă. Acolo unde omul obişnuit vede doar întuneric şi minciună, Părintele Mihail Milea descoperă oaze de lumină şi adevăruri pancronice, fiind paradigmă pentru cei din jur, cărora le este totdeauna ogur şi mângâiere. În cele 18 cărţi scrise Părintele Mihail Milea dovedeşte că personalitatea sa reuneşte, în egală măsură, cultura şi spiritualitatea. Din cultură nu a făcut o „ancilla”, o sclavă a teologiei ca în Evul Mediu, ci le-a aşezat împreună la aceeaşi masă pentru a dialoga, pentru că ambele se regăsesc în însăşi propria sa fiinţă. Întrucât veşnicia s-a născut la sat, cum atât de veridic a observat Lucian Blaga, nu mă surprinde deloc că Părintele Mihail Milea are afinităţi pentru ethosul românesc, că acesta l-a condus de la etic şi estetic la etica creştină şi apoi la frumuseţea sufletului uman. Cărţile Părintelui sunt, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „de Dumnezeu insuflate”, ce caută sensuri prin har divin şi se adresează, în primul rând, oamenilor obişnuiţi, celor cu bucurii şi suferinţe comune, care sunt pentru prea cucernicia sa curaţi la suflet şi buni, drept-credincioşi, atenţi la necazurile celor din jur, cu sete neostoită de religie şi de cultură. Cum Părintele este încă tânăr şi permanent ocrotit de Dumnezeu, sunt convins că asupra sa se vor revărsa încă multe dintre darurile cereşti cele bogate, spre bună sporire a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu şi comunităţii în care trăieşte. Chemat să fie purtător al harului preoţiei şi al lucrării acesteia, părintele Mihail îşi caută drumul în viaţă cu crezul, repetat cu obstinaţie, „Mare este Dumnezeu!”. Cronica lunii aprilie 2011 a consemnat conferirea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Buzău” şi a titlului de „Omul anului 2010” Părintelui Prof. Dr. Mihail Milea. O alegere mai bună nici că se putea!... Sunt convins de aceasta cunoscându-l de aproape două decenii, timp în care am avut privilegiul şi plăcerea de a colabora, lucra şi petrece mult timp împreună, prinşi în programe sociale, religioase, caritabile, culturale sau, pur şi simplu, stând la voroavă pe drumurile lungi şi dese făcute în ţară şi, mai ales, în Basarabia, care a devenit pentru noi o a doua casă. L atoate acestea se alătură beneficiarii numeroaselor aşezăminte patronate de Fundaţia „Sfântul Sava de la Buzău”, al cărui fondator şi preşedinte este din anul 1993 – trei cămine de bătrâni, două campusuri pentru copii, o Şcoală de arte şi meserii, o Cantină socială, un Centru de zi pentru copii, un Centru de urgenţă „Violenţa în familie” – precum şi multele generaţii de seminarişti cărora le-a fost profesor. (Cf. http://opiniabuzau.ro/parintele-mihail-milea-cetatean-de-onoare-al-buzaului-si-omul-anului-2010/15.07.2015). Cu alte cuvinte, Părintele Mihail Milea şi-a pus viaţa în slujba oamenilor cu mai puţine şanse, succes şi realizări noroc în viaţă. Aceasta fost alegerea Părintelui Mihai Milea din Buzău. În urmă cu peste cincsprezece ani, şi-a dat sema că predicile sale îi ajută pe oameni, dar nu îi scapă de foame. A decis să le ofere mai mult: un adăpost, o farfurie de mâncare şi, de ce nu, o şansă în viaţă. Astfel a ajuns Mihai Milea să fie cunoscut ca samariteanul din Buzău. Peste 50 de tineri din familii cu probleme muncesc şi învaţă la Şcoala de Ucenici Sfântul Sava, înfiinţată de Părintele Mihail Milea. Tinerii învaţă o meserie şi primesc lecţii de la profesori voluntari. Ideea de a înfiinţa această şcoală mi-a venit din considerentul că aceşti copii defavorizaţi din punct de vedere social pot fi integraţi în societate doar prin carte şi muncă şi alte alternative nu există, a recunoscut şi mărturisit, la un moment dat, Părintele Mihai Milea. De la şcoala din Buzău, preotul merge zilnic până la căminul de bătrâni din localitatea Câmpeni. Îl aşteaptă aproape 20 de vârstnici, care nu mai au puterea să trăiască singuri. Bătrânii sunt îngrijiţi de voluntari, care în acest fel îl răsplătesc pe preot pentru ajutorul pe care şi ei l-au primit. De la şcoala din Buzău, preotul merge zilnic până la căminul de bătrâni din Câmpeni. Îl aşteaptă aproape 20 de vârstnici, care nu mai au puterea să trăiască singuri. Bătrânii sunt îngrijiţi de voluntari, care în acest fel îl răsplătesc pe preot pentru ajutorul pe care şi ei l-au primit. Banii pentru şcoala şi căminul de bătrâni vin din donaţii, strânse tot de slujitorul smaritean, ucenic, cândva, al Părintelui/Monahului Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia, din Ţara Lăpuşului. Părintele Mihail Milea nu se laudă însă cu faptele sale. Consideră că este absolut normal să-i ajute pe sărmani şi nici nu-şi imaginează că ar putea face altceva în viaţă. "Este în primul rând lucrarea lui Dumnezeu pentru care spun în fiecare zi mare e lucrarea lui Dumnezeu că adună oamenii aceştia buni, voluntari, care pun suflet în toate aceste proiecte sociale de care este mare nevoie la ora actuală", mărturiseşte Părintele Profesor Mihail Milea din Buzău. (Cf. http://www.realitatea.net/preotul-samaritean-din-buzau_62621.html - 15.07.2015). Care sunt cele mai importante acţiuni, activităţi şi proiecte ale Părintelui Mihail Milea? Fundaţia “Sfântul Sava” de la Buzău Fundația pentru copii "Sfântul Sava" de la Buzău a fost înființată în data de 12 aprilie 1993, de către Părintele Profesor Mihail Milea. Proiectele au început cu o cantină socială pentru copiii străzii și pentru copiii aflați în situație de dificultate. Ulterior acestea s-au extins pentru a răspunde căt mai bine nevoilor în creștere ale beneficiarilor. Astfel, în vederea calificării într-o meserie a fost înființată în anul 1998 o Școală de arte și Meserii, cu triplă specialitate: croitorie, tâmplărie și agricultură. Pentru a asigura un loc de petrecere a vacanțelor au fost create taberele pentru copii de la Bisoca (în anul 1995), apoi Maliuc-Tulcea (în anul 2006). La desființarea Școlii de arte și meserii, în anul 2009, cursul de croitorie a fost păstrat pentru dezvoltarea unui Centru de recalificare profesională. Pentru dezvoltarea dimensiunii culturale a Fundației, a fost creat un Institut de Științe Creaționiste, o editură, o bibliotecă, precum și câteva mici muzee. Construind proiectul pentru un orizont de timp mai lung, Fundația a dezvoltat și proiecte pentru vârstnici. Un prim așezământ pentru femei a fost deschis în anul 1995 la Câmpeni, bătrânii fiind îngrijiți de tineri ieșiți din sistemul public de asistență. Pentru susținerea așezământului și a proiectelor Fundației a fost creată și o microfermă agricolă. O grădină zoologică și un mic muzeu militar în aer liber au fost create în folosul beneficiarilor. Un al doilea așezământ pentru vârstnici (bărbați) a fost deschis la Ulmeni - Pietroasele (în anul 2006) și un al treilea, pentru femei, la Năieni (în anul 2011). Întrucăt în bună parte proiectele Fundației funcționează în regim de autogospodărire, și pe lângă aceste așezăminte au fost create microferme – la Ulmeni o fermă pentru porci, iar la Năeni o stănă de oi și capre. Produsele fermelor și ale grădinilor de legume sunt folosite în principal pentru acoperirea nevoilor beneficiarilor de la centrele pentru vârstnici, ca și de la taberele Fundației. Pentru a acoperi și alte nevoi ale persoanelor și familiilor în dificultate din Buzău, Fundația și-a organizat și un centru de urgență pentru primirea victimelor violenței în familie și un centru de zi pentru copii în situație de dificultate urgentă. La Bisoca a fost creat un centru de zi pentru a asigura prevenirea abandonului școlar. Proiectul de cea mai mare anvergură al Fundației - "Savaliada" – a fost început în anul 2012 și constă în transformarea unei unități militare dezafectate din localitatea Baba Ana, din judeţul Prahova, într-un centrul socio-medical multifuncțional care să reunească toate tipurile de activități ale Fundației. Și aici, în vederea autofinanțării, a fost creată o fermă de vaci, o mică brutărie, o stupină și o zonă de solarii. (Cf. http://www.sfsavabz.ro/despre-noi - 15.07.2015). Despre faptele, realizările şi împlinirile minunate ale Părintelui Mihail Milea de la Fundaţia „Sfântul Sava", din Buzău Prin părţile Buzăului s-a dus vestea că pe aici te poţi oricând întâlni cu „Omul lui Dumnezeu"!... Am pornit la drum din geana zorilor spre un sat din județul Buzău - Năeni. Abia am auzit de el de câteva zile. Mergeam să-l găsesc pe Părintele Mihail Milea, preot și profesor, despre care am aflta că-i un om cu suflet mare, care își dedică existența celor care au nevoie de ajutor. Avansam greu pe drumul pietruit și plin de praf, și-mi era teamă că, deși dimineaţă, puteam să nu-l mai prind pe părinte. Vestea că este un om care nu stă mult într-un loc, căci este multă nevoie de el, peste tot, a ajuns până în Bucureşti. Ca şi aceea că vorbește puțin și face mult. Mă pregăteam, prin urmare, să-l întâlnesc la Așezământul pentru persoane vârstnice „Sfântul Sava", de la Năeni, unul dintre locurile de care fundația înființată de el, numită „Sfântul Sava", se îngrijeşte. Locul în care trăiesc 20 de vârstnici, care nu numai că l-au găsit pe Dumnezeu în sufletele lor, dar au găsit și casă, și hrană pentru trup. Capela în clădirea fostului CAP Când, în cele din urmă, am ajuns la așezământ, slujba pe care Părintele Mihail Milea o ținea cu ocazia hramului Sfintei Veronica, ocrotitoarea acestui loc, era în plină desfăşurare. Clădirea fostului CAP, care adăposteşte astăzi aşezământul, a fost amenajată prin implicarea Părintelui și cu sprijinul „oamenilor cu suflet", după cum îi numește chiar domnia sa. La parter se află o capelă, frumos pictată și decorată, asemenea unei biserici adevărate. Spațiul părea însă prea mic pentru mulțimea adunată în acea dimineață, căci alături de bătrânii care trăiesc aici, la slujbă au venit și mulți săteni, tineri sau mai puțin tineri, dar și foarte mulți copii. Cu fețele luminate, toți erau îmbrăcați ca de sărbătoare. Am intrat, m-am închinat și am stat și eu puțin la slujbă. M-a cuprins o stare de bine și de relaxare. Eram un om oarecare printre mulți alții și nu mă simțeam datoare să explic cuiva cine sunt și pentru ce am venit. Brusc, mi-am amintit însă scopul pentru care mă aflam aici, așa că am ieșit în curte să văd ce se mai întâmplă. Afară, pregătirile erau în plină desfășurare. Câteva mese întinse la umbra brazilor din curte, își așteptau încărcate oaspeții. M-am așezat într-un colț și mi-am scos agenda. Oamenii locului mișunau în jurul meu, cu treabă. Un bătrânel cu fața brăzdată de vreme și cu barba albă și lungă, schimba câteva vorbe cu o altă persoană: „Omul acesta ne vrea binele, mai mult decât ni-l vrem noi. Este cu adevărat Omul lui Dumnezeu. Este un sfânt." Am dedus repede că era vorba despre Părintele Mihail Milea. Aflând, la un moment dat, că sunt jurnalist/gazetar, aproape toți cei prezenți au ținut să-mi descrie ce om minunat este părintele și câte lucruri a făcut pentru fiecare. Când vorbeau despre el se înseninau și le puteam citi pe chip recunoștința. „Aici nimeni nu stă degeaba…" Imediat după ce slujba s-a sfârșit și toți cei prezenți au fost miruiți, lumea a fost poftită la masă. „Vedeți că vine un grup de 50 de elevi, de la Bisoca!", a strigat cineva. „Este mâncare pentru toată lumea", a venit, prompt, răspunsul. Și când tocmai gândeam că poate nu este cel mai bun moment în care să stau de vorbă cu Părintele Mihail Milea, că lumea este prinsă cu treabă, iar domnia sa avea de pus la punct fel de fel de lucruri, am simțit o mână pe mâna mea și cu un zâmbet blând, chiar părintele m-a poftit într-o încăpere. „Ați văzut cabinetul nostru medical?", m-a întrebat el. Pentru că nu-l văzusem încă, am intrat. Privirea mi-a căzut pe o masă, pe care aşteptau două coșuri de răchită. Aveam imediat să aflu că într-unul erau pachețele cu medicamentele pentru bătrâni, cu numele fiecăruia pe el și cu rețeta aferentă, iar în celălalt, șosete de lână împletite cu măiestrie. „Aici nimeni nu stă degeaba. Fiecare se face util, cu câte ceva. Oamenii nu trebuie să se simtă ca la un cămin de bătrâni, ci ca la ei acasă, unde se gospodăresc și se implică în traiul zilnic", mi-a explicat preotul, în timp ce părăsea încăperea, pentru că, între timp, sosise și grupul de la Bisoca, acolo unde Părintele și Fundația „Sfântul Sava" se îngrijesc de o tabără de copii. În tabără, aveam să aflu în continuare, sunt primiți, anual, peste 1500 de tineri din Basarabia/Republica Moldova, și nu numai. Cu braţele deschise, în semn de bun-venit, părintele i-a poftit pe toți la masă, le-a adresat câteva cuvinte pentru suflet, iar mai apoi s-a întors să-mi prezinte o tânără. „Ea este Lavinia și are 16 ani. Este din București și vine la noi ca voluntară. O s-o pun să spele toate vasele!", a încheiat Părintele în glumă. Facem umbră pământului. Atâta tot „Nimeni nu ar trebui angajat fără, cel puțin, trei stagii de voluntariat", gândește şi recunoaşte Părintele Mihail Milea. Tot ceea ce a realizat până acum – și sunt lucruri multe și minunate, a fost cu sprijinul tuturor oamenilor cu suflet, dornici să ajute și care lucrează ca voluntari. Sunt câteva zeci de voluntari permanenți în aşezămintele de care se îngrijeşte și alte câteva sute vin, ocazional, și pun umărul la treabă. De la hrănirea zilnică a peste 300 de persoane, prin centrele pentru bătrâni sau copii, cantina socială sau tabăra de la Bisoca, până la construirea și amenajarea acestor spații, totul se face cu voluntari. Fundația, de altfel, are un singur angajat. Nimeni nu se plânge de probleme sau neajunsuri, ci absolut toată lumea îi mulțumește lui Dumnezeu pentru tot ceea ce poate face. Atâta modestie și iubire, în cel mai profund sens al său, nu am întâlnit niciodată. I-am spus de aceea părintelui că îl admir pentru tot ceea ce reușește să facă, iar el a şoptit smerit: „Facem umbră pământului. Atâta tot." Despre biserica din buncărul lansatoarelor de rachete În după-amiaza acelei zile am însoțit grupul de tineri din tabăra de la Bisoca într-o vizită la Baba Ana, loc unde va fi deschis, în curând, un nou centru numit „Savaliada". Este un proiect foarte îndrăzneț și de anvergură, care se vrea a fi mai mult decât un adăpost pentru bătrâni sau copii, un loc în care cei tineri și cei bătrâni să se integreze într-o comunitate formată chiar de ei și în care să aibă o viață activă. Din grup, pe lângă elevii din Basarabia, veniți în tabără, gratis, mai făceau parte și câțiva studenți de la Universitatea „Ovidiu", din municipiul Constanța, Facultatea de Teologie Asistență Socială, dar și câțiva elevi seminarişti de la Seminarul Teologic din municipiul Buzău. Se aflau aici în practică și beneficiau de cea mai bună lecție despre cum se face asistență socială și filantropie. Ghid ne-a fost, tuturor, domnul Ionuț Vuță - secretarul Fundației „Sfântul Sava". Ne-a condus într-un tur al „Savaliadei", un domeniu de 10 hectare, unde a funcționat cu ani în urmă o... unitate militară. Vechile clădiri de birouri și dormitoarele unității militare vor fi transformate în locuinţe pentru persoanele care vor fi primite aici. S-a început construcția unei catedrale „subterane", după cum glumea gazda noastră, în spaţiul în care a existat în trecut un buncăr și unde erau adăpostite, pe vremuri, lansatoarele de rachete. Tot aici va exista și o cramă și o seră de tip chinezesc, trei lacuri unde oamenii vor putea pescui, o fermă de animale, un teren de sport, dar și o zonă pentru echitație. Şi acest proiect îndrăzneț se va realiza, exclusiv, cu sprijinul și implicarea voluntarilor, dar și a tuturor celor care vor dori să ajute cu orice, de la materiale de construcții la mobilier, obiecte sanitare etc. Despre grija pentru viitor În viziunea Părintelui Profesor Milea și a voluntarilor din jurul său, nu este suficient să le oferi copiilor şi tinerilor doar un acoperiș deasupra capului și o masă, ci trebuie să ai în vedere și viitorul lor. În acest sens, în anul 1998, Fundația „Sfântul Sava" a înființat chiar şi o Școală de Arte și Meserii, cu specializări în tâmplărie, croitorie, zootehnie și legumicultură. Școala a funcționat acreditată de Ministerul Educației și de cursurile ei au putut beneficia, absolut gratis, sute de elevi. Ei au primit, tot gratis, și cazare, și masă în căminele fundației. Dar cum legislația a eliminat din sistemul de educație aceste școli, în prezent, fundația mai organizează doar cursuri de 6 luni pentru ucenici tâmplari. Absolvenţii primesc însă diplome recunoscute de Ministerul Educației. Gesturile şi faptele mici nasc lucruri mari Este greu de descris în cuvinte ce am văzut și ce am simțit în puținul timp pe care l-am petrecut alături de Părintele Mihail Milea și de toți ceilalți oameni din preajma lui, implicați în proiectele sale extraordinare. Nu ai cum să nu-ți dorești, după o astfel de experiență, să nu fii și tu acolo și să nu te alături cauzei lor nobile. Oricum și cu orice. Am văzut pe viu, concret, că stă în puterea noastră, mai mult decât credem, să schimbăm vieți, să facem bucurii. Chiar şi atunci când nu ai nimic de oferit material, întotdeauna poți să dăruieşti un zâmbet și o speranță. Iar atunci când, profund impresionată de tot ce văzusem, am făcut promisiunea de a mă întoarce ca voluntar, Părintele Mihail Milea mi-a șoptit: „Ne-ai dăruit deja sufletul tău!". Dar la fel ca mine, o poate face oricine. (Cf. Cristiana Casapu - http://www.scoalaedu.ro/news/926/86/Omul-care-vrea-binele-aproapelui-mai-mult-decat-si-l-doreste-acesta – 09.11.2012/15.07.2015). Altfel spus, în Biserica Ortodoxă Română, asistenţa socială a avut de la început un puternic caracter religios, desfăşurîndu-se secole de-a rândul în jurul mănăstirilor şi bisericilor. În secolul al IV-lea, a luat fiinţă "Vasiliada",un complex de servicii sociale întemeiat deSfântul Vasile cel Mare, arhiepiscop în Cezareea Capadociei (în Turcia de azi). În secolul IV a trăit şi Sfântul Sava de la Buzău, ale cărui moaşte au fost cerute de Sfîntul Vasile cel Mare şi aşezate cu multă evlavie într-o biserică din Cezareea Capadociei. În amintirea Sfântului Sava de la Buzău au fost derulate mai multe proiecte sociale şi culturale, numite cu un singur cuvînt: Savaliada. În anul 1991, pe data de 8 decembrie, s-a pus piatra de temelie a Catedralei municipale "Sfîntul Sava de la Buzău" şi s-a sfinţit locul de către Preasfinţitul Părinte Episcop de atunci - Epifanie Norocel al Buzăului. În anul 1993, la data de 12 aprilie, tot cu binecuvîntare arhierească, s-a înfiinţat Fundaţia pentru copii "Sfîntul Sava de la Buzău", care are marele merit de a face cunoscut cultul acestui tînăr mucenic în tot judeţul Buzău, în ţară şi în străinătate. “Savaliada” a pornit de la Biserica Ortodoxă şi s-a lucrat în Biserica Ortodoxă, de către slujitori şi creştini ortodocşi. Fundaţia "Sfîntul Sava de la Buzău" este o organizaţie nonguvernamentală (ONG), susţinută spiritual şi material de către Biserica Ortodoxă. Această instituţie umanitară creştină “Savaliada” acţionează simultan în trei direcţii: social, cultural şi misionar. Fundaţia "Sfântul Sava de la Buzău" este un miracol divin în sine şi o dovadă vie că Dumnezeu este mare, şi tare!... Ea a început ca în Evanghelie, cu "bobul de muştar" care astăzi a devenit un copac mare, cu multe ramuri, prin lucrarea Sfântului Duh şi prin jertfa multor creştini ortodocşi care s-au străduit cu timp şi fără de timp la înfăptuirea binelui pentru semenii din jurul lor, indiferent de etnie, religie, sex sau de stare socială. Fundaţia "Sfântul Sava de la Buzău" a pornit totul de la zero, având mare încredere în puterea lui Dumnezeu. Prin credinţă şi prin muncă, orice vis poate deveni realitate. Fundaţia "Sfîntul Sava de la Buzău" este destinată întru totul acţiunilor umanitare. A derulat mai multe programe filantropice în ţară şi în străinătate: a fost prezentă în Kosovo, în Basarabia şi în ţinuturile sîrbeşti. Este alături de copiii şi tinerii din Irak, Afganistan şi Siria, care suferă pe nedrept de pe urma unui război care, în loc să rezolve o problemă teroristă, complică şi mai mult situaţia păcii mondiale. Fundaţia a organizat multe tabere internaţionale cu tinerii din Europa. Fundaţia "Sfântul Sava de la Buzău" are o mare deschidere europeană. Ea promovează pacea şi iubirea între oameni, popoare şi religii. Fundaţia "Sfântul Sava de la Buzău" a fost vizitată de către mai mulţi Patriarhi ortodocşi; Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul României; Preafericitul Părinte Ignatie IV al Antiohiei şi Siriei şi Patriarhul Atanasie al Albaniei. De asemenea, Jonathan Scheele, ambasadorul Uniunii Europene, a fost profund impresionat de Savaliada Ortodoxă din Buzău. Fundaţia "Sfântul Sava de la Buzău" are un mare merit, deoarece, cu ajutorul lui Dumnezeu Care este mare, a creat mai multe instituţii care poartă numele "Sfântul Sava de la Buzău". Unele dintre ele deja şi-au căpătat autonomia. Multe din aceste proiecte sociale şi culturale trebuie îmbunătăţite şi dezvoltate. Succesul Savaliadei se bazează pe încrederea mare în Dumnezeu şi pe munca în echipă a voluntarilor din Biserica Ortodoxă, care constituie o forţă vitală pentru societate. Eu, ca persoană, nu am nici un merit în Savaliadă, deoarece totul s-a făcut cu ajutorul şi binecuvîntarea lui Dumnezeu şi cu dăruirea oamenilor de bine, care au înţeles că în această viaţă nu poţi fi fericit decît în măsura în care îl faci fericit pe cel de lîngă tine. Prin contribuţia şi intervenţia sa, Fundaţia "Sfântul Sava de la Buzău" sensibilizează şi conştientizează societatea civilă asupra problemelor sociale grave cu care se confruntă uneori membrii săi, pentru a-şi asuma cu aceştia răspunderea în soluţionarea situaţiilor dificile din cadrul comunităţii. (Cf. Sava Bogasiu - http://www.sansabuzoiana.ro/religie.html?aid=67998 – 10.04.2015/15.07.2015). “Savaliada” - prima comunitate ortodoxă pentru categoriile defavorizate A venit vremea ca experienţa acestor succese (de mai mică anvergură în comparaţie cu ce se vrea acum) să fie valorificată într-un mare proiect unic în România – “Savaliada”. O unitate militară de 100.000 metri pătraţi este pe cale să devină un sat sustenabil pentru oameni dezavantajaţi de toate vârstele, graţie unui ambiţios proiect al Fundaţiei Sfântul Sava. Un centru social pentru toate vârstele, denumit după ocrotitorul organizaţiei Sfântul Mucenic Sava de la Buzău şi inspirat de vasiliadele fondate de Sfântul Vasile cel Mare. Peste zece clădiri (unele în stare bunicică, altele aproape surpate), plus livadă, păşune, pădure – toate la dispoziţia Fundaţiei timp de 25 de ani, cu drept de prelungire pe termen nelimitat dacă se păstrează destinaţia de aşezământ social. Va fi un sat plin de viaţă, care să se susţină prin mici activităţi economice, şi unde oamenii defavorizaţi să îşi recapete demnitatea, să simtă că, într-adevăr, contează unii pentru alţii. Vârstnici abandonaţi, mame izgonite de acasă cu copiii, orfani, tineri ieşiţi din sistemele de plasament şi alţi oameni împinşi către periferia societăţii noastre (care aleargă cu limba scoasă după o bunăstare nemilos de iluzorie) vor avea şansa unei vieţi demne. Vor locui împreună, vor socializa şi vor avea parte de asistenţă medicală, programe educaţionale, activităţi sportive şi culturale, consiliere socială şi servicii religioase într-o biserică închinată SfântuluiVoievod Ştefan cel Mare. Locuitorii vor fi poftiţi să lucreze – la microferma cu sere de legume, brutărie, bucătăria cantinei cu 90 de locuri pe serie, crescătoria de ciuperci sau făbricuţa de vitralii. a mai fi destul de lucru la îngrijirea iazurilor cu peşte, la întreţinerea clădirilor şi a aleilor, la curăţenie sau la asistarea celor în nevoie: vârstnici, copii şi bolnavi. Se doreşte inclusiv construirea unui centru de îngrijiri paleative. Cum se poate implica un voluntar: Donează bani: cont bancar: B.R.D. Sucursala Buzău RON - RO10 BRDE 100S V439 5201 1000/ EURO - RO45 BRDE 100S V439 5228 1000 pentru: Fundaţia pentru copii "Sfântul Sava de la Buzău", Buzău, Str. Bistriţei nr. 19, Cod fiscal 5681027 Adresa SWIFT BRDEROBU Donează materiale de construcţie: Fundaţia pentru copii "Sfântul Sava de la Buzău", Buzău, Str. Bistriţei nr. 19 (telefon 0238710349) Implică-te ca voluntar: orice efort este binevenit. Aşteptăm voluntari pentru amenajările spaţiilor exterioare şi interioare şi nu numai. Contactaţi-ne şi veţi afla detalii!... (Cf. http://milostenie.ro/actiuni-sociale/actiune/savaliada-prima-comunitate-ortodoxa-pentru-categoriile-defavorizate-1 - 15.07.2015). De la unitate militară la aşezământ social Fundaţia „Sfântul Sava de la Buzău“ a iniţiat un proiect intitulat „Savaliada“ prin care o unitate militară a fost transformată într-un aşezământ social pentru copii şi bătrâni. Transformarea fostei unităţi militare de rachete antiaeriene din comuna Baba Ana, judeţul Buzău, în prima „Savaliadă“ din România, aşezământ inspirat de vasiliadele Sfântului Vasile cel Mare, a fost pusă sub ocrotirea Sfântului Sava de la Buzău de către fundaţia care îi poartă numele. Centrul social, care dezvoltă pe suprafaţa de 10 hectare a fostei unităţi militare, oferă posibilitatea mai multor categorii de persoane defavorizate să lucreze, să socializeze şi să beneficieze de servicii medicale, programe educaţionale, activităţi sportive şi culturale, consiliere socială şi religioasă, informează www.sfsavabz.ro. Mame cu copii, vârstnici fără locuinţă şi/sau abandonaţi de familii, orfani, tineri ieşiţi din sistemele de plasament, toţi pot descoperi aici ce înseamnă o viaţă firească, în demnitate şi comuniune cu semenii. În „Savaliadă“ se găseşte câte un loc pentru oamenii aflaţi în diferite nevoi. Acestora nu li se rezervă un statut implacabil de „asistat“, ci fiecare este cooptat în activităţi zilnice şi preţuit pentru orice poate oferi celor din jur. Acest tip de acţiune socială a fost testat cu succes de către preşedintele fundaţiei – Părintele Profesor Mihail Milea, prin organizarea unor aşezăminte, deschise de-a lungul ultimelor două decenii: trei centre pentru vârstnici la Câmpeni, Pietroasele şi Năieni (judeţul Buzău), o cantină socială, un centru „after school“, un centru de urgenţă pentru victimele violenţelor din familie, o şcoală de arte şi meserii (în municipiul Buzău) şi două tabere pentru copii fără posibilităţi materiale (la Bisoca, tot în judeţul Buzău, dar şi la Maliuc, în Delta Dunării). Primii paşi către edificarea „Savaliadei“ au fost făcuţi deja. Câteva încăperi au fost reabilitate şi sunt locuibile, cel puţin pentru voluntarii care vor lucra. Pentru ducerea la îndeplinire a proiectului, Fundaţia „Sfântul Sava de la Buzău“, care este o mare „familie de voluntari“ de toate vârstele, primeşte cu drag pe oricine doreşte să ofere o mână de ajutor. Paula Seling este unul dintre voluntari, şi pentru a lansa campania umanitară „Unitate între generaţii“, proiect ce îşi propune ridicarea Centrului social „Savaliada“, a concertat în data de 12 iunie 2013, la Teatrul Odeon. În afara recitalului Paulei Seling, în cadrul aceluiaşi eveniment a fost prezentată activitatea de peste două decenii a Fundaţiei „Sfântul Sava de la Buzău“ şi, de asemenea, au existat scurte momente artistice susţinute de cei aflaţi în îngrijirea fundaţiei. Fundaţia „Sfântul Sava de la Buzău“ este o organizaţie nonprofit, care de peste 20 de ani oferă sprijin oamenilor nevoiaşi din trei judeţe: Buzău, Prahova, Tulcea, precum şi celor din Republica Moldova. Activitatea acesteia este derulată, în special, de voluntari. Cu un număr anual de peste 2.000 de beneficiari, Fundaţia „Sfântul Sava de la Buzău“ oferă servicii acreditate şi sprijin copiilor din familii defavorizate, femeilor victime ale violenţei domestice, tinerilor proveniţi din orfelinate, bătrânilor singuri sau abandonaţi de familie etc. Aşa, după am mai spus, fondatorul şi preşedintele fundaţiei este Părintele Profesor Mihail Milea - preot slujitor la Catedrala „Sfântul Sava“ de la Buzău. (Cf. Ştefan Sfârghie - http://ziarullumina.ro/de-la-unitate-militara-la-asezamant-social-82374.html - 12.07.2013/15.07.2015). În loc de concluzii, incheiere sau epilog - „Naşterea de prunci nu este o opţiune, ci un imperativ al familiei“ – Interviu şi dialog duhovnicesc şi de suflet ziditor cu Părintele Profesor Mihail Milea Părintele Mihail Milea – Preot slujitor la Catedrala municipală "Sfântul Sava" din Buzău şi profesor la Seminarul Teologic “Chesarie Episcopul” din acelaşi municipiu, ne vorbeşte despre problemele familiei de azi, despre cum ar trebui să se raporteze la criză cei care formează un cuplu binecuvântat de Dumnezeu prin cununie. "A avea copii în cadrul unei familii binecuvântate prin cununia religioasă este o poruncă divină la care trebuie să reflectăm cu toţii în zilele noastre", afirmă Părintele Mihail Milea. Care este rolul mamei în societatea de azi, de ce este necesară menţinerea familiei pe primul loc în priorităţile noastre, precum şi alte subiecte pe tema familiei le puteţi descoperi în acest interviu şi dialog duhovnicesc şi de suflet ziditor. - Preacucernice Părinte Profesor Mihail Milea, cât de important este ca o familie să aibă copii? - Familia este instituţia cea mai importantă din societate. Ea este celula de bază a societăţii umane. Fără familie, societatea dispare cu desăvârşire din istorie. Familia înseamnă iubire, comunicare, viaţă, jertfă, dăruire, sfinţenie. Fără aceste valori, societatea umană nu poate rezista aici, pe pământ, şi nu poate avea perspectiva veşniciei. Familia este totul şi Dumnezeu a făcut totul pentru familie. Cosmosul care ne-nconjoară îşi găseşte sensul, împlinirea tocmai prin apariţia primei familii umane, Adam şi Eva, care au fost creaţi de Dumnezeu ca nişte "iconomi ai tainelor lui Dumnezeu" (1 Corinteni 4, 1). Prima poruncă dată protopărinţilor noştri o găsim în Sfânta Scriptură: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi şi domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate vietăţile, ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul" (Facere 1, 28). Din aceste cuvinte biblice reiese clar voinţa lui Dumnezeu: familia să rodească prin naşteri de prunci. A avea copii în cadrul unei familii binecuvântate prin cununia religioasă este o poruncă divină la care trebuie să reflectăm cu toţii în zilele noastre. Naşterea de prunci nu este o opţiune, ci este un imperativ dat fiecărei familii. Pământul este destul de mare şi el poate susţine neamul omenesc indiferent cât de mare ar fi numărul oamenilor. Dumnezeu, care este mare, poate da resurse alimentare şi de viaţă umană inepuizabile. Pământul fără prezenţă umană se sălbăticeşte. Omul sfinţeşte locul, spune un vechi proverb. Iată de ce este nevoie de cât mai mulţi copii, ca ei să contribuie la sfinţirea acestei planete. O familie fără copii este ca o casă fără ferestre. Cu cât avem mai multe ferestre la o casă, interiorul ei devine mai luminos, călduros şi plin de viaţă. Aşa şi o familie cu mulţi copii este un loc binecuvântat de Dumnezeu. Femeia când naşte un copil dă mâna cu Dumnezeu. A naşte mai mulţi copii înseamnă a te apropia cât mai mult de Dumnezeu, care este izvorul vieţii şi piatra de temelie sfântă a familiei. Familia cu mulţi copii este o binecuvântare divină. Într-o astfel de familie locuieşte Însuşi Dumnezeu, care dă "pâinea cea de toate zilele". Am simţit personal acest lucru, deoarece eu provin dintr-o familie numeroasă, cu 12 copii. Cu toate că părinţii aveau condiţii de trai modeste, totuşi, cu toţii am avut o copilărie fericită, n-am dus grija mâncării, deoarece Dumnezeu sporea alimentele. Părinţii mei aveau o inimă bună şi milostivă, fiind darnici şi cu străinii, şi cu cei săraci care intrau în curtea noastră. Dumnezeu are resurse materiale inepuizabile pentru orice familie, indiferent de numărul mare de copii. Totul este ca noi, oamenii, să ne punem încrederea totală în El şi să-L aducem în familia noastră. Atunci când trăieşti o viaţă religioasă autentică, Dumnezeu nu te părăseşte deloc. Familia care-şi propune să nască doar un singur copil va avea un copil egoist, posesiv şi lipsit de dragostea frăţească. O familie cu un singur copil se expune la mai multe riscuri: moartea unicului copil, îmbolnăvirea lui, înstrăinarea lui faţă de părinţi, plecând departe de familia de care aparţine. Un copil într-o familie înseamnă de fapt nici unul. Copiii dau motivaţie de viaţă şi de jertfă părinţilor. Atunci când eşti fără de copii, viaţa de familie nu mai are sens, îşi pierde sacralitatea. Zestrea, puterea unei familii stă în a avea cât mai mulţi copii. Copiii într-o familie creează o stare harică, de unire şi mai puternică între soţi şi-i determină să fie activi în viaţa de familie. Iată doar câteva mărturii de ce este atât de important să avem în familie cât mai mulţi copii! Aceştia cresc stabilitatea familiei, iar societatea umană devine mai puternică. O familie fără copii se autodistruge şi face ca societatea să slăbească şi în cele din urmă să dispară cu desăvârşire de pe arena istoriei umane. - Ce pot face cuplurile care nu pot avea copii spre a-şi găsi împlinirea? - O familie devine fericită şi împlinită când are copii. Prezenţa copiilor într-o familie aduce binecuvântare lui Dumnezeu, care a zis: "Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor" (Matei 19, 14). În Vechiul Testament, o familie care nu avea copii avea acest sentiment că Dumnezeu i-a întors spatele şi era de ocară pentru familiile cu mulţi copii. În vremea noastră, apar tot mai multe familii care nu pot avea copii fie din motive medicale, fie din altele ştiute de Dumnezeu. În aceste cazuri, familiile fără copii au şansa să înfieze micuţi de la orfelinat, să-i ia în plasament familial pe cei cu deficienţe sau defavorizaţi din punct de vedere social. Cunosc multe cazuri reale din activitatea mea de membru al Comisiei judeţene pentru protecţia copilului de aproape 20 de ani, când anumite familii care au adoptat unul sau mai mulţi copii şi la scurtă vreme Dumnezeu le-a dăruit bucuria de a naşte propriii copii. Domnul poate face aşa minuni doar acolo unde este mare credinţă şi dragoste creştină în familia fără prunci. Am întâlnit şi cazuri când anumite familii nu au reuşit să înfieze copii, dar totuşi din resursele lor materiale au ajutat multe familii numeroase să depăşească pragul sărăciei şi să le dea speranţa de viaţă părinţilor şi bunăstare copiilor. Orice familie fără copii poate avea şansa reală să devină fericită prin înfierea unui copil, creşterea unui copil ca asistent maternal sau ajutorarea în mod constant a unei familii nevoiaşe cu mulţi copii. Bine faci, bine găseşti, spune un proverb vechi. La vârsta senectuţii, astfel de familii mai au o speranţă că nu vor rămâne singure, că cineva le va deschide uşa. - Este criză economică şi mulţi invocă lipsurile materiale pentru a nu face copii. Ce ne îndeamnă Biserica? Există vreo scuză pentru a nu avea copii, în cazurile în care nu există nici o problemă de sănătate? - La ora actuală, nu criza economică este gravă pentru o familie, ci mai ales criza morală, care înseamnă lipsa credinţei creştine autentice. Nu lipsurile materiale, ci lipsa dragostei creştine este cauza de a renunţa la copii, în multe familii. Există un paradox în vremea noastră: familiile bogate au de regulă un singur copil sau chiar nici unul, pe când familiile sărace au mai mulţi. Această realitate ne întăreşte şi mai mult convingerea că nu sursa materială, financiară împiedică naşterea de prunci, ci lipsa încrederii totale în ajutorul lui Dumnezeu. Un copil când se naşte într-o familie nu vine ca să cerşească ceva de la părinţi, ci să dăruiască har şi binecuvântare familiei. La naşterea fiecărui copil, Dumnezeu trimite un cec în alb semnat de El ca să luăm cât ne trebuie. Acest lucru îl mărturisesc din propria mea experienţă: am trei copii şi la naşterea fiecăruia am primit ceva concret din partea lui Dumnezeu. Am dorit să vină şi alţi copii pentru a mă bucura şi de alte binecuvântări din partea lui Dumnezeu. Familiile care sunt sănătoase şi pot naşte în mod natural nu au nici o scuză să trăiască fără prunci. Astfel de familie primeşte mai devreme sau mai târziu blestemul lui Dumnezeu. A practica paza de prunci în familie prin folosirea de măsuri contraceptive este un mare păcat care împiedică soţii să se împărtăşească şi de asemenea constituie cauza unor boli grave cum ar fi cancerul. - Părinte Profesor, care este rolul fiecărui părinte la naşterea şi educarea copiilor? - Toate lucrurile mari şi bune se fac în echipă. La fel a procedat şi Dumnezeu când a creat pe întâiul om din istorie, Adam: "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Facere 1, 26). Sfânta Treime a conlucrat împreună la apariţia primei familii în istorie. În cazul unei familii, fiecare membru în parte are responsabilităţi specifice, dar şi de lucru împreună. În primul rând, ambii soţi trebuie să aibă aceeaşi credinţă şi să împărtăşească aceeaşi dragoste faţă de Dumnezeu, faţă de ei, cât şi faţă de cei din jurul lor. În al doilea rând, bărbatul şi femeia trebuie să se roage mult la Dumnezeu pentru a le dărui în cadrul familiei copii sănătoşi, buni şi cu har de la Dumnezeu. În treilea rând, trebuie ca ambii parteneri să dorească mult venirea în familie a copiilor. Atunci când este voinţă tare, dorinţă sfântă şi încredere totală în Dumnezeu, apariţia pruncilor este o minune şi o mare binecuvântare pentru familie. Mama are un mare rol la naşterea şi educarea copiilor. Pentru acest motiv, ea trebuie să fie bine pregătită atât sufleteşte, cât şi trupeşte. Pe timpul sarcinii, are responsabilitatea de a se feri de orice păcat mare care se poate răsfrânge asupra copilului. Este indicat ca femeia să nască natural, să evite operaţia de cezariană, care se poate efectua doar dacă viaţa pruncului şi a mamei sunt în pericol şi să alăpteze cât mai mult copilul cu lapte matern, natural, care asigură o creştere bună şi sănătoasă pentru prunci. Tatăl are şi el un rol foarte important de la zămislire şi până la naştere, cât şi după aceea. În momentul conceperii, tatăl copilului trebuie să nu fie în stare de ebrietate sau într-un moment de violenţă domestică. Pe timpul sarcinii este foarte bună abstinenţa sexuală şi multă rugăciune. Tatăl trebuie să se străduiască să obţină "pâinea cea de toate zilele" ca mama să aibă cât mai mult timp pentru creşterea şi educarea personală a copilului. - Multe familii în care părinţii au servicii foarte acaparatoare ca timp recurg la angajarea unei bone. Este acest lucru dăunător pentru starea sufletească a copiilor? - Rolul mamei în propria familie este uriaş şi nu poate fi înlocuită de nici o instituţie sau persoană, oricât de serioasă ar fi ea. Mama este mamă, şi ea trebuie să rămână mamă tot timpul pentru copiii ei, atât timp cât sunt mici, mai ales până să meargă la şcoală. Grija şi educaţia unei mame faţă de propriul copil nu se pot compara cu preocuparea unei persoane străine faţă de acesta. Acum este la modă angajarea unei bone sau babysitter pentru copii. Câştigul acestor mame abia acoperă plata persoanelor care lucrează în casa lor. Ceea ce nu poate fi plătit cu nici un preţ este absenţa mamei de lângă copil. Mama înseamnă iubire, zâmbet, îmbrăţişare. Copiii se nasc din iubire pentru iubire. Mama îi oferă primul zâmbet copilului şi datorită ei, copilul zâmbeşte, se bucură şi este vesel. Un copil crescut fără cea care i-a dat viaţă este trist, înlăcrimat, decepţionat şi foarte timid. Mama este lumina familiei. În prezenţa sufletului ei bun, totul se luminează şi casa străluceşte de curăţenia pe care ea o face cu multă dăruire. Diavolului nu-i place rolul important pe care-l are mama în familie şi în societate şi, din acest motiv, a pornit un mare război nevăzut şi o luptă teribilă pentru a fi înlocuită din familie, prin tot felul de surogate: bonă, servitoare. Mama trebuie să rămână mamă tot timpul. Absenţa ei de acasă nu poate fi înlocuită de nimeni şi de nimic. Pentru fericirea copiilor ne dorim ca mamele să rămână acasă tot timpul. Ele ştiu cel mai bine să-L facă cunoscut copiilor pe Dumnezeu. - Ce modele de părinţi ne oferă Biserica? Ce ne puteţi împărtăşi din experienţa dumneavoastră de tată? - Biserica ne oferă multe modele reale în Sinaxare, unde este descrisă viaţa de familie a multor sfinţi, dintre care amintim: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin. De asemenea, să nu uităm modele din Biblie: Sfinţii dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana care i-au dat viaţă Sfintei Fecioare Maria, mama lui Iisus Hristos, preotul Zaharia şi Elisabeta, părinţii Sfântului Ioan Botezătorul. Icoana Crăciunului ne oferă imaginea unei familii sfinte pe care să o punem la sufletul nostru. Bucuria mare a vieţii mele de familist este aceea că am devenit tată. Mai mare bucurie ca aceasta nu există. Atunci când aud cuvântul tată, rostit de copiii mei, tresaltă inima în mine. Ce mare dar şi ce mare binecuvântare este acest cuvânt sacru într-o familie!... Ca tată m-am rugat mult înainte de a se naşte fiecare copil în parte, dar şi după aceea. Fiind preot, le pomenesc cu bucurie şi evlavie numele lor la toate slujbele bisericeşti. Am reuşit să realizez şi câte un jurnal pentru fiecare copil, în care am împărtăşit ceea ce au simţit de la zămislirea lor şi până la naştere. Am creat un dialog virtual în acest jurnal în care comunicam cu copiii mei. Acest jurnal a devenit astăzi o mare bucurie pentru copii şi o mare satisfacţie sufletească pentru mine, ca tată. La creşterea şi educarea copiilor mei rolul cel mai mare l-a avut soţia mea, deoarece tot timpul a stat împreună cu ei, renunţând la cariera ei profesională de contabilă. Dumnezeu să-i răsplătească jertfa ei cea mare la creşterea copiilor mei. - Care este lucrul cel mai important pentru armonia din familie? - Familia trebuie să fie clădită pe aurul credinţei şi al dragostei curate. Aurul rămâne aur, în orice loc murdar s-ar afla. Murdăriile nu pot lua strălucirea lui. La fel se întâmplă şi cu o familie. Dacă familia a început bine în viaţă cu Dumnezeu şi păstrează totdeauna poruncile Lui, va merge aşa toată viaţa, până când, prin moarte, membrii ei vor trece în lumea de dincolo. În orice familie există probleme, necazuri, lipsuri, încercări. Toate acestea sunt depăşite uşor dacă familia dintru început s-a clădit din iubire. În timpurile noastre, foarte multe familii se întemeiază pe interese materiale care sunt vulnerabile, ori pe unele de faţadă. Alte familii pornesc din sentimentul milei, unul dintre parteneri alegându-şi pereche o persoană care a trecut printr-un mare necaz şi se căsătoreşte cu aceasta doar ca să-i aducă alinare. Însă, de cele mai multe ori, dispare sentimentul de milă şi apare răutatea. Rezistă doar acele familii care au pornit dintr-o iubire sinceră şi nu din plăcere sexuală sau cine ştie ce alte motive desuete. Iubirea trebuie cultivată şi întreţinută. Într-o căsnicie, cineva din familie poate greşi printr-un gest, faptă şi atunci trebuie să folosească cuvintele "iartă-mă" sau "îmi pare rău". Într-un mariaj, a-ţi cere iertare este semnul iubirii şi al respectului. Să ne bucurăm în familie de orice dar, faptă săvârşită de persoana cu care ne-am căsătorit. Recunoştinţa întreţine o căsnicie fericită. Credinţa în Dumnezeu, participarea la Sfânta Liturghie, spovedania deasă, rugăciunea zilnică, comunicarea formează împreună cheia fericirii în orice familie. - Cât de importantă este credinţa în Dumnezeu pentru a menţine o familie unită? - Într-o familie fericită, credinţa în Dumnezeu este totul. Este ca şi aerul şi apa care întreţin viaţa omului. Credinţa este o mare binecuvântare, un dar ceresc pe care ni L-a dat Dumnezeu. O familie zidită pe credinţa în Dumnezeu este ca şi o casă care se zideşte pe o fundaţie puternică, sau cum zice Iisus Hristos în "Predica de pe Munte": "Întemeiată pe piatră şi când a căzut ploaie (necazuri) şi s-au revărsat râurile şi au suflat vânturile (suferinţele) şi s-au pornit spre casa (familia) aceea, ea n-a căzut, pentru că era întemeiată pe piatră (credinţă)" (Matei 7, 25). Credinţa înseamnă cunoaştere şi încredere în Dumnezeu. Credinţa în El este factorul comun şi elementul fiinţial care uneşte şi menţine trăinicia unei familii. Credinţa în Dumnezeu se manifestă prin rugăciunea în comun a soţilor, prin participarea împreună la Sfânta Liturghie şi de a avea de preferinţă acelaşi duhovnic ambii soţi. Cununia religioasă într-o familie este un sigiliu pe care Dumnezeu îl pune pentru totdeauna. Divorţul nu poate desface cununia religioasă. Este mare nevoie de credinţă în Dumnezeu în toate familiile din societatea noastră care trec printr-o mare criză morală, pe un drum cu cădere liberă din cauza marilor păcate care atacă familia din toate părţile. Cultul familiei se află într-o mare criză morală. Familia este o biserică în miniatură. Să ne luptăm a menţine sfinţenia familiei pentru a stopa sfârşitul lumii în care trăim!... (Cf. Eugen Golub - http://ziarullumina.ro/nasterea-de-prunci-nu-este-o-opiune-ci-un-imperativ-al-familiei-13556.html - 22.03.2011/15.07.2015). Material documentar, realizat, întocmit şi redactat de Stelian GomboşPărintele Mihail s-a născut la 23 aprilie 1958 în zi de mare sărbătoare, când este pomenit Sfântul, slăvitul mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, în satul Câmpeni, judeţul Buzău, fiind al cincilea între cei doisprezece copii ai familiei Gogu şi Veronica Milea.

A copilărit în satul natal, la marginea Bărăganului, învăţând de mic ocinaşul şi rugăciunile pe care sătenii le adresează lui Dumnezeu în fiecare zi, cu speranţă, sacramental, pentru ploaie, pentru sănătate, pentru binecuvântarea familiilor, a lanurilor şi necuvântătoarelor, totdeauna cu privirea la icoane, spre biserică sau la crucea fântânilor cu lemnul cumpenei crăpat de vipia verii şi de îngheţurile iernii, asemenea palmelor lor trudnice. 

Dintre salcâmii şi carubii parfumaţi şi albi ca norii a văzut ţiclălul Istriţei, ce i s-a părut Olimpul cel purtător de mistere şi de legende, fascinându-l cea despre Cloşca cu puii de aur, cât şi aceea despre Tămâioasa moştenită de la strămoşii daci, chiar împotriva voinţei regelui Burebista.

De la marginea satului începea câmpia cea fără de sfârşit, adică uimirea şi vraja depărtărilor nevăzute, ce păreau coborâte din cer de linia orizontului, de unde se iveau răsărituri şi unde plecau apusuri de soare mai frumoase decât poveştile mamei şi decât Fata Morgana ce călca fără urme pe picăturile de rouă căzută pe ierburile unde sălăşluiesc iepurii şi dropiile.

Drumul vieţii Părintelui Mihail Milea a fost stabilit dinainte, ca o descoperire de „Sus”, din „dar ceresc” şi de timpuriu a simţit atracţie sempiternă faţă de creştinism. Înălţându-se pe vârful picioarelor, bătea cu degetele usna clopotului de la biserica de peste drumul casei părinteşti şi auzind cântări de îngeri şi simţind adiere miraculoasă de aripi, a fost atât de sastisit şi de fascinat de tărâmul, doar de el văzut încât i-a devenit convingere şi chemare irezistibilă, predându-se Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre a-L slavoslovi şi a i se ruga pentru redempţiunea cea dorită de tot creştinul.

Părintele Mihail Milea nu l-a aşteptat pe Dumnezeu, ci a mers să-L caute, urmând studii teologice până la nivelul cel mai înalt, acela de doctorat, pentru a-L sluji mai apoi cu propensiune în Catedrala municipală, în bisericile şi paraclisele din aşezămintele pe care le patronează Fundaţia „Sfântul Sava”. Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie vorbeşte despre „restaurarea omului” prin Iisus Hristos. La hirotonie Părintele Mihail Milea s-a născut din nou „din apă” şi „din duh”, prezentându-se credincioşilor cu un „chip fericit”, aşa cum a învăţat din  „Jurnalul fericirii” al duhovnicului său Nicolae Steinhardt, care i l-a încredinţat sub forma manuscrisului spre tainică păstrare şi pe care l-a ţinut într-o echină îngropată în lutul casei părinteşti până la liniştirea vremurilor, în anul 1990.

În procesul devenirii ca om duhovniceasc a înţeles să se răscumpere şi răsplătească în faţa lui Dumnezeu cu fapte inombriabile de bine, cu iubire centuplă faţă de oameni, cu bunătate şi milă creştină, cu înţelegere şi iertare, ca un adevărat risipelnic dintr-un prea plin alimentat necontenit de Panaghia cea milostivă.

Acolo unde omul obişnuit vede doar întuneric şi minciună, Părintele Mihail Milea descoperă oaze de lumină şi adevăruri pancronice, fiind paradigmă pentru cei din jur, cărora le este totdeauna ogur şi mângâiere.

În cele 18 cărţi scrise Părintele Mihail Milea dovedeşte că personalitatea sa reuneşte, în egală măsură, cultura şi spiritualitatea. Din cultură nu a făcut o „ancilla”, o sclavă a teologiei ca în Evul Mediu, ci le-a aşezat împreună la aceeaşi masă pentru a dialoga, pentru că ambele se regăsesc în însăşi propria sa fiinţă.

Întrucât veşnicia s-a născut la sat, cum atât de veridic a observat Lucian Blaga, nu mă surprinde deloc că Părintele Mihail Milea are afinităţi pentru ethosul românesc, că acesta l-a condus de la etic şi estetic la etica creştină şi apoi la frumuseţea sufletului uman.

Cărţile Părintelui sunt, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „de Dumnezeu insuflate”, ce caută sensuri prin har divin şi se adresează, în primul rând, oamenilor obişnuiţi, celor cu bucurii şi suferinţe comune, care sunt pentru prea cucernicia sa curaţi la suflet şi buni, drept-credincioşi, atenţi la necazurile celor din jur, cu sete neostoită de religie şi de cultură.

Cum Părintele este încă tânăr şi permanent ocrotit de Dumnezeu, sunt convins că asupra sa se vor revărsa încă multe dintre darurile cereşti cele bogate, spre bună sporire a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu şi comunităţii în care trăieşte.

Chemat să fie purtător al harului preoţiei şi al lucrării acesteia, părintele Mihail îşi caută drumul în viaţă cu crezul, repetat cu obstinaţie, „Mare este Dumnezeu!”.

Cronica lunii aprilie 2011 a consemnat conferirea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Buzău” şi a  titlului de „Omul anului 2010” Părintelui Prof. Dr. Mihail Milea. O alegere mai bună nici că se putea!...

Sunt convins de aceasta cunoscându-l de aproape două decenii, timp în care am avut privilegiul şi plăcerea de a colabora, lucra şi petrece mult timp împreună, prinşi în programe sociale, religioase, caritabile, culturale sau, pur şi simplu, stând la voroavă pe drumurile lungi şi dese fă