INTERVIU. Povestea dascălului care, după ore, devine voluntar alături de copii: „A da fără a aștepta ceva în schimb este absolut extraordinar. Voluntariatul este mulțumire în stare pură.”

Alina Mirea este mijlocitor de educație, încă din 2008, la Liceul cu Program Sportiv Iolanda Balaș Soter din Buzău, însă nu se încadrează nicicum în portretul clasic al cadrului didactic. Extrovertită, aducând culoarea în jurul său, luându-și energia din activități diverse și voluntariat, Alina îi învață pe copii cum să gândească, nu ce să gândească, și creează o punte între activitatea de la școală și cea de voluntar.  Mereu zâmbind, mereu cu o vorbă bună, dar și cu glume inspirate , cu sufletul deschis către oameni și artă, Alina își organizează munca de zi cu zi în armonie cu voluntariatul, scrie sansanews.ro.

Este fondatoarea 7 in 7 Art Festival, alături de Elena Ioniță, amândouă iubitoare de frumos, artă și oameni, iar, pe lângă acesta, nu sunt deloc puține activitățile în care s-a implicat până acum: Buzău International Arts Festival, Teatrul „George Ciprian” – „Săptămâna Teatrului Tânăr”, Stagiunea 2021- 2022, „Buzau Iubește Teatrul”, AN TAN TE – CCAM, “VÂSLIM LA CAIACE SI ZÂMBIM FARĂ LIMITE”-Asociația Îmbunătățirea Vieții. Mărturisește că o bucură atunci când poate face un bine, dar și când are ocazia de a se implica în oriunde este nevoie.

Reporter: Cum vă vedeți prin propriii ochi?

Alina Mirea: Un om simplu, care încă se descoperă. Sunt un om absolut normal – cu cele mai mari ghilimele. Și spun asta în condițiile în care mi se pare absolut plictisitoare ideea de normalitate, de viață în nuanțe de alb, negru sau gri. Viața e faină și plină de culoare și de diversitate… ăsta e normalul meu.

Reporter: Cum arată o zi din viața dvs.? Cu ce vă ocupați?

Alina Mirea: O zi din viața mea începe cu ibricul de cafea și hrănitul pisicilor. Apoi realizarea faptului că iar am întarziat…oriunde ar trebui să ajung. Nu numai că nu sunt matinală, nu sunt nici punctuală. Apoi, de regulă, ori fug la micul dejun la ai mei, pentru că, ”De ce nu?”, ori mă duc să fiu profa de engleza la LPS. Asta e ceea ce fac “in real life”. Între timp, dacă sunt voluntar activ, verific programul din ziua respectivă și îmi închei ziua în teatru sau oriunde mă poartă acest val frumos.

Reporter: Ce înseamnă să activați în acest domeniu – sunteți mesagerul educației pentru cei mici. Și, mai departe, în activitățile de voluntariat.

Alina Mirea:  Profesoratul este o combinație frumoasă între seriozitate și amuzament. De multe ori las toate problemele la ușa clasei și intru într-un rol menit să înveselească și să descrețească frunți. Interesul meu este ca elevii să fie relaxați și deschiși informațiilor primite. Și, dacă la finalul orei m-am facut înțeleasă, atunci “spectacolul” a fost un succes.

Voluntariatul este modul meu de a face ceea ce mi-am dorit mereu, anume să lucrez cu oameni din domenii și clase diferite. Modul meu ascuns de a le mulțumi părinților mei că m-au primit în viețile lor.

Reporter: Că tot ați pomenit de părinți, care ar fi o amintire plăcută din copilărie? Dar o convingere, o valoare pe care aceștia v-au transmis-o pentru dvs., pentru viața dvs?

Amintirea pe care cred că o țin minte (spun cred pentru că mi-o amintesc ca și cum aș vedea un film), este momentul în care l-am cunoscut pe tata. Am fost și voi ramane fetița lui, comoara lui, așa cum mi-a spus din prima zi. Faptul că am fost adoptată a fost prima lecție pe care mi-au dat-o ai mei, lectie pe care am realizat-o mai târziu. Cum să nu fiu deschisă către oameni, când primele persoane din viața mea și-au deschis sufletele și m-au primit în viețile lor?

Reporter: Ce înseamnă voluntariatul pentru dvs.?

Alina Mirea: Fiind divers și colorat, plin de zâmbete și...

Citește articolul integral pe sansanews.ro.