Despre spaima de a fi obligat să-ți faci datoria

Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă amărâta de fată instituționalizată din Galați ar fi dat cu ochii de un echipaj de poliție pe timpul nopții, fără niciun martor. Probabil acum am fi vorbit despre ea la trecut și, cu puțin noroc, am fi aflat că cei doi agenți au coborât din mașină doar pentru a constata că au de-a face cu un cadavru și, eventual, să mute corpul victimei, ca într-un banc vechi, cu doi milițieni din București care au târât un mort de pe strada Edgar Quinet pe Bulevardul Nicolae Bălcescu pentru a le fi mai ușor la întocmirea procesului-verbal. Sau dacă în locul echipajului-minune am fi avut de-a face cu unul de ,,locali”. Sau de jandarmi.

Noul ministru de Interne, chiar dacă interimar, își merită cu prisosință postul. Ar putea, la încheierea mandatului, chiar să fie angajat “din sursă externă” în poliție. Pentru că deja a dovedit că este mai milițian decât toți milițienii care populează, în procent covârșitor, această instituție. A promis pedepse aspre pentru cei doi agenți; așa a fost. Celor doi, în special domniței purtătoare de uniformă de polițist, li se vor înăspri călcâiele, pentru că sancțiunea s-a rezumat la a li se lua acestora dreptul de a patrula în autoturism, și, în consecință, vor merge pe jos prin oraș. Tot în uniformă de polițist.