Paul Surugiu – Fuego, interviu fără perdea! Află TOTUL despre unul dintre cei mai iubiți artiști 

Paul Surugiu – Fuego, neastâmpărat în copilărie?

Reporter: Cum era Paul în copilărie? Un neastâmpărat sau un copil…cuminte?

Paul Surugiu – Fuego: Eram ca argintul viu. N-am făcut boacăne capitale, dar mereu eram în priză, cu multă energie, cu o mulţime de idei şi dorința de a cânta. Cântam mai mereu, de la drumul către școală, la școală, în ore, acasă. Voiam să devin mare artist și absolut totul se prefigura a fi legat de lumea asta.

Am fost un copil echilibrat în schimb. Nu făceam situații grave și aveam grijă mereu să nu-i supăr pe ai mei, care m-au răsfățat, la propriu, cu dragostea lor. Inclusiv când au trecut anii și-am crescut, am rămas mereu plin cu energie și neastâmpărat, în sensul cel mai bun al cuvântului. Iubesc viața din plin și-mi place, la propriu, să o trăiesc, cu tot ce-mi oferă ea!

Reporter: Cum erai pedepsit în copilărieatunci când făceai o trăsnaie…? Apropo, care a fost sau au fost cele mai mari pozne pe care le-ai făcut…? Îți mai amintești?

Paul Surugiu – Fuego: Cea mai mare și mai puternică pedeapsă era să-i știu pe-ai mei supărați. Am crescut într-un mediu extrem de cald, ei îmi erau prieteni și reușeau să mă facă fericit cu toată dăruirea lor.

Dar dacă făceam ceva, nu primeam pedepse grave, în schimb răceala din partea lor mă făcea să înțeleg că am greșit și că nu trebuie să repet această gafă. Poznele mele erau oricum minore. Se-ntâmpla să plec și să laș ușa dechisă la casă, mai uitam aragazul deschis, mai spărgeam câte ceva pe la școală sau mai încălcam, peste măsură, ora de venire acasă de la joacă.

Reporter: Ce înseamnă muzica pentru tine? Știu, e o întrebare banală, însă… mai știu că răspunsul tău mă va surprinde 

Paul Surugiu – Fuego: Muzica mi-e trai, muzica m-a definit, muzica sunt eu, muzica este felul prin care însemn ceva și prin ea am ajuns ce sunt! Nu-s surprizător cu acest răspuns, dar eu mă încadrez perfect în categoria celor care trăiesc visul vieții lor ajuns realitate.

Am pornit de jos, de mic copil, am evoluat, am muncit, am învățat, am suferit, am atins succesul, m-am menținut, am știut ce să fac, am creat și-am iubit să fac asta. Iar tot drumul acesta de la început până azi, cu fiecare bucățică a lui, este muzica mea! O muzică cu un sonor atât de măreț în cât totul pălește în fața ei. Cât despre creația mea, despre muzica pe care-o cânt, ea este direct proporțională cu sufletul meu!

 Fuego, peste 100 de ținute noi de scenă

Reporter: Muzică, muzică și iar muzică. Cam așa arată viața ta, Paul… Ai milioane de fani… Câte concerte ai pe săptămână/lună? Mai mereu ești plecat! 

Paul Surugiu – Fuego: Într-adevăr, mai mereu sunt plecat. Casa mea a ajuns să fie, de multe ori, un fel de hotel în care ajung pentru două-trei nopți și-apoi iar plec. Am și perioade mai puțin aglomerate, în care mă liniștesc, pictez, compun, scriu piese și-mi pun în ordine toate treburile administrative. Povestea cu milioanele de fani este exagerată!

Vă rog, eu n-am spus niciodată că am milioane de fani și nu sufăr de grandomania pe care mi-o tot pun unii și alții în cârcă. Sunt un om cu picioarele pe pământ, care muncește mult! Sunt perioade mai pline și unele în care totul e mai simplu! Dar nu mă plâng, pentru că asta-mi place să fac! Nu contorizez numărul evenimentelor, dar le fac cu drag, încercând să ajung la toți cei care mă vor. Mă omoară distanțele și drumurile nu tocmai fericite de pe șoselele patriei!

Reporter: Știu că ai o adevărată garderobă… pentru scenă. Câte costumații ai? Câte perechi de încălțăminte? Tu îți pregătești ținutele sau ai un stilist? Te sfătuiești cu cineva atunci când îți alegi ținutele?

Paul Surugiu – Fuego: Chiar zilele trecute am făcut curățenie în dressing și mi-am dat seama că am adunat, cel puțin în ultimul an, de când am slăbit, peste 100 de ținute noi de scenă, fie că au fost făcute pentru spectacole, ori pentru evenimente private ori pentru emisiunea mea de la TVR 2, acolo unde am câte două ținute în fiecare săptămână. În total, în vreo 10-12 ani, am adunat nenumărate sacouri, haine, costume de scenă, iar la capitolul pantofi am pierdut deja șirul.

Consider că este extrem de important felul în care un artist apare pe scenă, în fața publicului său. Trebuie să fie o diferență față de omul din sală, care vine să te vadă. Îmi construiesc ținutele alături de oameni speciali, profesioniști în domeniu. De obicei, ținutele mele fac parte dintr-un concept și sunt spectaculoase. Chiar dacă uneori sunt mai extravagante, ele urmează o linie logică a ceea ce prezint pe scenă! Îmi place să surprind, să schimb mai multe ținute și să transform totul într-o sărbătoare, pentru că în fond, imaginea este cea care apare înaintea muzicii!

Ce spune Fuego despre numele lui scenă

Reporter: De unde vine numele care te-a consacrat?

Paul Surugiu – Fuego: Fuego e clar “FOC” în spaniolă! M-am lansat la finalul anilor 90 cu acest pseudonim, pentru că așa era moda vremilor atunci. Am ales numele la întâmplare oricum, dintr-o serie întreagă de nume cu influențe latino, pentru că acesta era genul pe care-l cântam. De atunci FUEGO a rămas pe buzele oamenilor și chiar dacă de câțiva ani peste tot sunt PAUL SURUGIU-FUEGO, oamenii știu că acesta este numele meu de scenă și pe el îl folosesc cel mai frecvent!

Reporter: Care au fost cele mai penibile/ciudate/haioase momente de la concerte?

Paul Surugiu – Fuego: Am o listă impresionantăla acest capitol. Am pățit momente din toate categoriile menționate de tine. Am uitat și versuri, am improvizat, am și căzut de pe scenă, m-am trezit cu oameni care nu mai plecau, am rămas fără baterii la microfon. Cumva, atunci când ești în fața oamenilor ești în priză continuă și trebuie să te aștepți la orice și să fii pregătit pentru orice. Sunt deja călit la acest capitol. Cel mai dificil moment a fost la Chișinău, în 2012, pe scena mare a Palatului Național, într-un concert grandios, cu orchestra Fraților Adavahov.

După vreo 20 de minute de concert, s-a luat lumina complet! Și nu a durat câteva minute, ci fix 45 de minute, în care a trebuit să reușesc și să țin oamenii până s-a remediat problema! Am început să le vorbesc, iar ei au stat și m-au ascultat. Mioara Velicu, care urma să cânte ca invitat special, a venit în adidași alături de mine și-a început să zică bancuri. Iar eu, de nervi, am rugat oamenii să-și aprindă telefoane, ei au luminat scena și le-am cântat, fără amplificare, „ȘI-AȘA-MI VINE CÂTEODATĂ”. Iar ei au cântat alături de mine, nefiind unul care să plece din sală!

Fuego, borcane cu zacuscă și dulceață – cadou de la fani

Reporter: Care a fost cel mai inedit cadou pe care l-ai primit din partea unui fan?

Paul Surugiu – Fuego: Primesc, la concerte, mai ales în turneul de sărbători, pe care-l fac anual, de 12 ani, nenumărate cadouri și ajung, la final, să am mai multe cadouri în masină decât lucruri. Darurile sunt diverse, pornesc de la dulceață, zacuscă, bulionuri și alte conserve, până la pantofi, cu numere mult mai mari, daruri haiose, scrisori, poezii și tot felul de atenții prin care oamenii își arată dragostea lor pentru mine, iar eu sunt mândru și onorat să le primesc, căci știu că vin din suflet!

Reporter: Care a fost cea mai indecentă propunere pe care ai primit-o de la o admiratoare? 

Paul Surugiu – Fuego: Fix cea la care se gândește toată lumea acum! (râde – n.r.)

Reporter: Ai o relație extrem de frumoasă și specială cu mama ta…

Paul Surugiu – Fuego: Mama mi-e prietenă, dincolo de statutul ei de părinte. Este un personaj, este haioasă și încerc, pe cât se poate, să-i fac viața cât mai frumoasă. Ea și-a dorit enorm de mult ca eu să reușesc și a făcut sacrificii enorme pentru asta, pentru pregătirea mea, pentru tot ce am învățat și pentru reușita mea. Nu sunt sigur că aș putea să o răsplătesc vreodată pentru toate cele! Dar cumva, sunt ce sunt datorită ei. Ea mi-a așezat muzica în glas, ea s-a ținut de mine, ea a dat din coate și a muncit enorm, alături de tata, ca să-mi poată asigura un trai, să poată plăti orele mele de canto și pregătirea de la București.

Azi, ne simțim unul pe celălalt, ne completăm reciproc, ea fiind un aspru critic al meu! Dar anul acesta, la 43 de ani, pe care-i împlinesc pe 23 august, îi dedic mamei un cântec special, în care se vor regăsi toți copiii și părinții. Astfel, chiar pe 23 august, lansez pe canalul meu de Youtube, o melodie superbă dedicată mamei – “MAMA, TE IUBESC!”, un cântec simplu, doar eu cu chitara, răvășitor, care va ajunge cu siguranță, la sufletele tuturor!

Citeste mai mult pe  ciao.ro