Cum se murea la coadă la carne în România comunistă. Detalii terifiante din jurnalul secret al unui arhitect

Lipsa alimentelor de bază a dus la o criză majoră, iar când se aprovizionau magazinele se stătea la coadă până la ultima suflare.

În Jurnalul secret scris de arhitectul Gheorghe Leahu în anii 1985-1989, ultimii ani ai “epocii de aur”, când Bucureştiul era mutilat de giganticele şantiere ale noului centru civic, iar viaţa de zi cu zi era un coşmar, a fost surprinse detalii cumplite despre cozile la Alimentara. , scrie adevarul.ro.

„Zi geroasă, dimineaţa -15 gr. C. 

Înainte de a ajunge la slujbă, în cartierul Piaţa Romană, Căderea Bastiliei-Visarion, la Alimentara coadă de 50 de persoane, când am trecut eu dimineaţa la 7,30. 

Alţi 30 făcuseră un foc de cutii de carton şi un cauciuc uzat de bicicletă, cu o pălălaie de 1 m înălţime şi jucau ţonţoroiul ca să se încălzească. 

Coada le-o ţineau cunoscuţii, vecinii. De cu seară s-a răspândit vestea că s-au adus pui. 

Alimentara se deschide la 8,00, mulţi stăteau la coadă pe ger de -15 gr. C de la ora 4,30 – 5. Ce fel de oameni erau? Bătrâni şi oameni foarte cumsecade, bine îmbrăcaţi, dintr-un vechi şi onorabil cartier al Bucureştiului. Nu s-a mai văzut aşa ceva. 

Pentru 2-3 pui (că nu se dau mai mulţi), oamenii cei mai civilizaţi care au mai rămas în Bucureşti stau, ca cei mai amărâţi dintre pământeni, în ger aspru, bătrâni şi disperaţi, la cozile mizeriei.“ 

Pe 21 martie în acelaşi an, arhitectul nota:

„De trei zile s-a adus la diferite alimentare brânză de burduf şi parmezan. De circa trei luni, reţineţi bine: de cca trei luni nu s-a adus deloc brânză în reţeaua de comerţ. De trei zile am tot încercat să iau brânză, dar fiind legat de serviciu, fără să-mi pot permite să plec în timpul programului, sunt nevoit să asigur aprovizionarea familiei numai în afara orelor de program. 

Azi am plecat de acasă de la 6.30, am ajuns la Piaţa Amzei cu peste o oră înainte de a începe serviciul. Am găsit brânză de burduf la o coadă la care am stat 55 de minute şi am luat maximum ce se dădea l,5 kg de brânză, de 44 lei şi 1/2 kg parmezan, de 63 lei. O vom pune la congelator pentru ziua lui Dan, care împlineşte pe 5 aprilie 23 ani, sau poate pentru Paşte. 

Vin acasă pe la ora 17 cu troleibuzul. În staţia unde cobor, la Mărăşeşti, înghesuială mare de oameni şi o Salvare. Întreb ce s-a întâmplat, fără să zăbovesc. Răspunsul e cutremurător: o femeie de cca 55 de ani a stat la coadă la carne în frig, timp de 4 ore, i s-a făcut rău, nu merge nici o maşină particulară, n-a putut să o ajute nimeni, au aşteptat maşina Salvării care a venit după 20 de minute, dar era prea târziu… 

Iată că în România acestor ani se moare la coadă la carne.“