Cazul Belina sau Proiectul Belina?

Contrar curentului general al dezbaterii celui mai recent scandal politico-juridico-mediatic din actualitatea românească, şi anume a „cazului Belina”, dezbatere publică ce se concentrează pe aspectul justiţiar şi judiciar al problemei, cele câteva rânduri care urmează se vor focaliza pe tiparul mental şi proiectul politic care refulează prin toţi porii afacerii Belina.

Nu am mijloacele necesare să stabilesc adevărul judiciar în acest colţ de pagină, este treaba meca­nismului justiţiei să-l determine pe bază de probe. Din acest punct de vedere mă limitez doar să susţin din primul moment că, până la stabilirea acestui adevăr judiciar, este de datoria celor aflaţi în ancheta procurorilor (Shaiddeh, Plumb) să elibereze funcţiile politice înalte pe care temporar le ocupă şi să se pună la dispoziţia justiţiei ca orice cetăţean. Aşa au făcut, în ocazii similare, câţiva politicieni, de exemplu Traian Băsescu (demisie din Parlament în 1997), Tudor Chiuariu (demisie din Guvern în 2007), Adriean Videanu (demisie din funcţiile din PDL în 2013), Vasile Blaga (demisie din fruntea PNL în 2016), Ludovic Orban (demisie din toate funcţiile din PNL şi renunţarea la candidatura la Primăria Capitalei în 2016). Alţii au refuzat să o facă (Vosganian, Şova), neinspirat pentru credibilitatea Parlamentului. Iar dacă acest lucru nu se întâmplă benevol, ceea ce probabil că va fi cazul, ţinând cont de recentele declaraţii publice (Dragnea, Shaiddeh, Plumb), Parlamentul ar trebui, în virtutea obligaţiilor asumate implicit de România la momentul integrării în UE prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare în domeniul Justiţiei (a se vedea menţiunea critică recurentă din Rapoartele anuale de ţară), să voteze pentru ridicarea imunităţii parlamentare şi să permită anchetelor să-şi urmeze cursul.