Buzoianul Alexandru Candiano-Popescu, omul care a incercat detronarea lui Cuza si a regelui Carol I si l-a provocat la duel pe Kogalniceanu

Alexandru Candiano-Popescu s-a născut pe 27 ianuarie 1841 la Lipia, Buzău, fiind nepotul moşneanului (pitar la 1842) Radu Popa. Elev al şcolii Militare de ofiţeri din Bucureşti (1854-1859), pe care o termină la 10 iulie 1859 cu gradul de sublocotenent de artilerie, Alexandru Candiano-Popescu este avansat locotenent la 15 aprilie 1861 şi căpitan la 24 ianuarie 1864, devenind comandant al unei baterii de artilerie călăreaţă.

La 11 februarie 1866, la ordinul generalului Iarca, participă, împreună cu un grup de ofiţeri, la detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe care, mai târziu, îl va întâlni la Florenţa, şi-i va cere iertare pentru aceasta. În 1868 demisionează din armată şi este trecut în corpul miliţienilor. Intră, totodată, în viaţa politică, adept al ideilor republicane, fiind ales deputat de Prahova. Este fondatorul ziarelor „Perseverenţa” şi „Democraţia”. Considerat agitator politic îndrăzneţ, cu idei democratice înaintate, este arestat şi închis de trei ori. În 1868 este arestat la Arad pentru activităţi în sprijinuldrepturilor românilor din Tran­silvania şi înfăptuirea unităţii naţionale.