Avea doar 40 de ani | Era avocată in baroul Buzau

AvocaÈ›ii din Buzău sunt în doliu, înmărmuriÈ›i de trecerea în neființă a unei tinere colege. Oana Mihaela Iordache a fost răpusă de o boală grea, cu care a luptat, însă care, în final, a îngenuncheat-o.

Avocata Mihaela Roxana Constantinescu a postat pe contul său de facebook un mesaj emoÈ›ionant după decesul colegei sale de profesie, Oana Mihaela Iordache, mesaj pe care îl redăm mai jos, în întregime:

”Era frumoasă…..

Putea fi oricând manechin.

Înaltă, zâmbitoare, excesiv de atentă cu hainele ce le purta, machiajul zilnic, accesoriile de zi cu zi….

Se numea Oana Mihaela Iordache si nu avea 40 de ani…..

A muncit mult, cu o pasiune neînchipuită. Fusese asistent medical È™i făcuse facultatea la anii când , mai toÈ›i ,se gândeau să renunÈ›e la studii. Bună era È™i în prima , È™i în cea de a doua profesie.

A învățat pe brânci, È›inând o casă, un servici È™i crescându-È™i băiatul, cu aceeaÈ™i pasiune .

A susÈ›inut examene grele pentru a ajunge în profesie

De azi nu mai este , lista avocaÈ›ilor din Baroul Buzău a mai scăzut cu un număr…

Vă uitați după noi și ne pretindeți să fim peste tot, să știm tot, să vă răspundem la orice oră.

PuÈ›ini ne întreabă dacă ne e bine, dacă mai putem, cum o ducem cu sănătatea.

Dacă dispărem o oră din instanÈ›e, dacă întârziem la strigarea cauzei , primim amenzi sau cauza ramane in pronuntare…

Dar dacă ne e rău ? Dacă numai putem ? Dacă starea aceea se instalează în ziua cu ,, n ,, cauze È™i nu È™tim dacă putem obtine adeverinta atunci, în clipa aceea , pentru a amana un dosar ?

Cererea de amanare formulata fara dovezi e respinsa….

Trebuia să îÈ›i rogi un coleg să te substituie.

Fără drept de apel !

Oana nu a lăsat nicăieri, în niciun dosar , vreo dovadă a stării ei de sănătate. S-a ascuns cu grijă de ochii tuturor, È™i a colegilor, chiar È™i a părinÈ›ilor, bolnavi, în vârstă, cărora nu le-a spus nimic. S-a operat de atâtea ori fără să se plângă.

A încercat să lupte din răsputeri, singură, cu soÈ›ul alături, apoi cu fiul său….Cu demnitate, cu eleganță, cu distincÈ›ie, tăcut !

Chiar dacă îi era neînchipuit de rău, a venit la sală cât a putut.

De un an am un raft pentru dosarele ei..Cu colega mea de birou i le-am purtat prin lume.

Nu e mult de când ne suna să ne întrebe stadii, soluÈ›ii….Cu grijă, de om responsabil care voia să lase în urma ei totul aranjat…

– ,,Oana, te vei face bine, medicina nu mai e ca la începuturi.,,

– ,,Fac tot ce pot. Pentru copilul meu ! Pentru părinÈ›ii mei, pentru soÈ›ul meu, să nu-i supăr. ,,

Am o singură fotografie în arhivă, e fata cu părul înălÈ›at în coc, întoarsă cu faÈ›a către ringul de dans…

Trebuia să am multe, multe, dar nu voia..

Nu avea cont FB, să nu piardă timpul, pentru ea era atât de preÈ›ios…

Încă un om tânăr, valoros, nevinovat , fără vicii, care mai avea atât de multe de spus, care a făcut numai bine în puÈ›inii ani profesionali , a dat tribut morÈ›ii.

Când jertfa asta vine din partea tinerilor, parcă e prea mare nedreptatea.

Condoleanțe familiei !

Rămas bun, om frumos ! Ne-am cunoscut prea puÈ›in…

Vorbind cu colegul ce i-a fost maestru am constatat că nu mai avem timp să ne È™tim bine, bine,bine, cum se cuvine, cu pasiuni È™i preferinÈ›e, cu trăiri È™i emoÈ›ii, în iureÈ™ul acesta năucitor pe care îl traversăm zi de zi….

Mă gândesc , văzând cum ne mor colegii din È›ară , unii după alÈ›ii, la 35,40,45,50 de ani, că ar trebui să ne lăsam substituire în fiecare zi, pentru dosarele de mâine sau de săptămâna viitoare…..”.

Dumnezeu -o odihnească!

Sursa: observatorulbuzoian