Anotimpul ţuicarilor. Localnicii din Lopătari se mândresc cu cea mai bună licoare

La Lopătari, comunitate în interiorul căreia obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie, mâncarea şi băutura au încă gustul de odinioară. , scrie adevarul.ro.

De exemplu, ţuica de Lopătari este cea mai bună, se mândresc localnicii, deoarece are tărie exact cât trebuie, un uşor iz de prună, iar în timp capătă o culoare plăcută, dată de butoiul în care licoarea este ţinută la învechit.

Unul dintre cei mai experimentaţi ţuicari este bătrânul Viorel Teşcan. A adunat în toamnă câteva sute de kilograme de prune din livada sa şi din cei câţiva pomi de la şosea, iar acum, în ianuarie, a sosit vremea să-şi vadă rodul muncii. 

Zilele trecute, după ce s-a convins că borhotul a ajuns la cel mai bun grad de fermentare, a pus în funcţiune vechea sa instalaţie de distilare din grajd. 

„Am adunat toamna prunele, le-am pus la fermentat, iar după trei, patru luni am ajuns să le pun în cazan. Ţuica, pe vremuri, se făcea primăvara, când înfloreau pomii, nu ca acum. Acum, putrezesc dacă le ţii prea mult. Fructele astea văratice, după ce le aduni, în două, trei săptămâni, gata, hai să le facem, că nu mai au veleat. Se lasă în jos pluta aia şi nu mai iese, putrezeşte totul”, ne explică bătrânul ţuicar.

Pricepere moştenită de la tatăl său

Nea’ Teşcan spune că atunci când se apucă de făcut ţuica trebuie să se înarmeze cu multă răbdare. Priceperea a moştenit-o de la tatăl său, care a învăţat, la rândul său, să producă ţuica de la bătrânii familiei. Orice amănunt din pregătirea instalaţiei pentru distilare trebuie respectat, inclusiv lipirea cu mămăligă şi cenuşă a îmbinării dintre capacul cu serpentina din cupru şi cazanul umplut cu...

Citește articolul integral pe adevarul.ro.