Velimir-Vladimir Maximilian, actor și una dintre gloriile scenei românești, s-a născut pe 18 august 1882, la Buzău, și a decedat pe 20 septembrie 1959, la București. A urmat cursurile Școlii Primare nr. 2 (astăzi Școala Gimnazială nr. 1 „Căpitan Aviator Mircea T. Bădulescu”) și a continuat studiile la Liceul „Alexandru Hasdeu”, unde a fost unul dintre elevii pasionați de spectacolele trupelor care vizitau Buzăul, la Teatrul „Moldavia”. Remarcat la doar 11 ani pentru vocea sa deosebită, a fost acceptat în corul Seminarului Teologic „Chesarie Episcopul”, condus de compozitorul Nicolae Severeanu. La îndemnul lui Basil Iorgulescu și cu sprijinul lui Ion Luca Caragiale, pe 11 septembrie 1900, s-a înscris la Conservatorul din București, secția de Artă Dramatică și Muzică.
În perioada 1901-1902, pe când era student, a devenit interpret vocal în trupa condusă de George Ștefănescu și a jucat în spectacolele prezentate la grădina de vară din Cișmigiu, la Buturugă. A debutat ca bas comic în trupa Societății Lirice Române, continuând din 1903 în cadrul Companiei de Operetă condusă de C. Grigoriu. În toamna aceluiași an, a fost angajat la Teatrul Național. Primul mare succes l-a obținut în opereta „Fetița dulce”, însă adevăratul său debut a avut loc pe 13 februarie 1905, cu rolul Lăcustă Vodă din „Sânziana și Pepelea”. În 1906, alături de Grigoriu, Ciucurette și Carussy, a fondat faimoasa „Societate de Operetă”, în care a activat până în 1923, devenind director în 1913.
De-a lungul carierei, a efectuat numeroase turnee și a interpretat, în premieră, roluri din opere și operete românești, însumând peste 200 de apariții, multe dintre acestea în primă audiție în România. A revenit apoi în teatru, unde a jucat în peste 100 de comedii. Între 1924 și 1948, a urcat pe scenele teatrelor bucureștene conduse de Maria Filotti și Tony Bulandra, inclusiv la Teatrul Municipal, unde a interpretat roluri memorabile, printre care Topaze și Marius din piesele omonime de Marcel Pagnol, fiind considerat unul dintre cei mai buni interpreți ai acestor roluri la nivel mondial.
În 1930, a fost omagiat pentru 30 de ani de activitate teatrală, iar colegii i-au oferit un bust din bronz realizat de sculptorul Oscar Späethe. Cu Compania „Maria Filotti” și ulterior cu Teatrul Armatei, a efectuat turnee în Austria, Germania, Franța și Anglia. Ca dramaturg, a adaptat piesele „Ovu vodu”, „Omul cu urechea ruptă”, „Isprăvile lui Arsene” și „Moartea lui Arsene”, iar ca regizor, a pus în scenă operetele „Ciocârlia”, „Pericola”, „Cântecul munților”, „Tarsița și roșiorul” și altele. A scris eseuri și amintiri, printre care „Teatru, actori, public” (1925) și „Evocări” (1952).
Distins cu titlul de Artist al Poporului în 1954, V. V. Maximilian rămâne cunoscut pentru umorul său, discreția și măsura sa, fiind actorul care a dat viață unor personaje remarcabile din teatrul lui Ion Luca Caragiale. În onoarea sa, buzoienii i-au atribuit numele sălii de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor, renovată și redeschisă circuitului cultural în noiembrie 2018.
