Fenomenul „Kendama-mania” a cuprins și unitățile de învățământ din municipiul Buzău, unde jocul de origine japoneză a devenit extrem de popular în rândul elevilor. Copiii pot fi văzuți exersând diverse scheme în parcuri, în fața blocului și, mai ales, în pauzele de la școală. Jucăria, care pune la încercare îndemânarea și coordonarea ochi-mână, a devenit un accesoriu nelipsit pentru mulți tineri, care organizează mici competiții informale în curtea școlii pentru a-și demonstra abilitățile.
Popularitatea crescândă a adus însă și primele controverse, determinând conducerile mai multor școli din oraș să ia măsuri restrictive. Considerând că jucăria poate reprezenta un pericol sau o sursă de distragere a atenției, unele instituții de învățământ au decis să interzică accesul elevilor cu Kendama în incinta școlii. Aceste decizii au fost comunicate fie verbal, fie prin includerea unei mențiuni specifice în regulamentele de ordine interioară, stârnind reacții diverse în rândul elevilor și al părinților.
În ciuda acestor interdicții, există și un curent puternic în rândul cadrelor didactice care privesc cu ochi buni această activitate. Mulți profesori consideră că, atâta timp cât este practicat în pauze, jocul este benefic, ajutându-i pe elevi să socializeze și să se relaxeze. „Elevii mei au și eu le dau voie să vină cu ele la școală. Se joacă în fiecare pauză cu ele. «Se întrec în figuri», iar mie-mi place să-i urmăresc”, a fost replica multor dascăli care nu văd o problemă în pasiunea elevilor pentru acest joc de îndemânare.
Kendama este un joc cu o istorie bogată, originar din Japonia, unde este practicat de sute de ani. Se spune că făcea parte chiar din tehnicile de pregătire ale samurailor, corpul de lemn al jucăriei, numit „ken”, având caracteristici similare cu mânerul săbiilor tradiționale. Jocul constă în mânuirea bilei de lemn, „tama”, pentru a fi prinsă pe una dintre cele trei cupe ale suportului sau pe vârful ascuțit, numit „spike”, fiecare mișcare reușită reprezentând o provocare a dexterității.
