Istoria monahismului în Munții Buzăului, mai precis în zona masivului Ivănețu, este în mare parte necunoscută. Așezămintele rupestre, care atestă viețuirea monahală de-a lungul multor secole, stau mărturie a dăinuirii credinței în aceste locuri, mai ales în forma ei cea mai înaltă – monahismul isihast. În secolele XVI-XVIII au existat aici aproximativ 12 schituri. Cunoaștem numele unora dintre ele: Fundătura, Porfirie, Cozieni, Mușcel, Pinu Mare, Târcov, Tihulești, Sfântul Gheorghe, Găvanele, Pinu, Aluniș. Cu siguranță că și numărul monahilor era unul considerabil pentru vremea aceea. Astăzi, monahismul în aceste locuri aproape că a dispărut și odată cu el și bisericile, chiliile și celelalte construcții din lemn. Au rămas doar bisericile și chiliile săpate în piatră, cunoscute de turiști ca vestigii rupestre, scrie arhiepiscopiabzvn.ro.
Împreună cu 28 de elevi din clasele a IX-a și a IX-a de la Liceul Teoretic „Radu Vlădescu” din Pătârlagele, în data de 10 mai 2023, am desfășurat un pelerinaj la câteva dintre aceste așezăminte. Întâi am vizitat biserica din satul Aluniș, singura bisericuță rupestră în care se mai slujește și, totodată, cea mai veche dintre ele. În timp, a devenit biserica parohială a satului Aluniș, pentru că împrejurul acelei mănăstiri s-a închegat o adevărată comunitate. Pisania bisericii ne spune că a fost săpată în anul 1277, de doi ciobani, Vlad și Simion. Cu numele celor doi începe pomelnicul… citește articolul integral pe arhiepiscopiabzvn.ro.
