În perioada comunistă, Buzăul a suferit transformări majore în ceea ce privește organizarea administrativ-teritorială și dezvoltarea urbanistică. După preluarea guvernului de către regimul comunist, Buzăul a devenit reședința regiunii cu același nume, apoi a pierdut statutul de reședință de județ sau regiune în 1952, având titulatura de oraș regional în cadrul Regiunii Ploiești.
Toate fabricile din Buzău au fost naționalizate, iar politica de sistematizare a guvernului comunist a dus la demolarea vechilor cartiere de case, ducând la schimbarea totală a aspectului orașului. Din centrul istoric al Buzăului, doar casele din zona străzii Cuza Vodă și o parte din cele din zona străzii Alexandru Marghiloman au rămas în picioare. De asemenea, multe clădiri istorice, printre care și teatrul Moldavia, au fost distruse.
„0rașul Buzău s-a schimbat radical după noua reformă administrativ teritorială din raion devenind municipiu de județ, era un oraș cam la ieșirea din evul mediu, am trăit acele perioade cu străzi de pământ cu fântâni pe străzi, case insalubre, magazine insalubre cu dușumele de lemn date cu motorină, spitale vai de mama lor însă medici de calitate, școli cu sobe și toaleta în curte etc ., învățători și profesori cinste și recunoștință .” – Vasile Ionescu
În timpul regimului comunist, a avut loc și o industrializare forțată, platforma industrială Buzău-Sud fiind inaugurată în 1963. În această perioadă au fost aduse însă și unele îmbunătățiri orașului, cum ar fi construirea Parcului Tineretului și a unui cinematograf cu 650 de locuri. În 1976, orașul a sărbătorit 1600 de ani de atestare documentară, iar pentru a marca evenimentul, a fost construit un obelisc în Parcul Crâng.
