Inițialele „PECO” reprezintă o moștenire lingvistică și culturală a epocii comuniste din România, un termen rămas în uz din obișnuință și nostalgie. În perioada comunistă, PECO, care înseamnă Produse Etilate cu Cifra Octanică, era numele dat întreprinderii de stat responsabilă cu distribuția carburanților și a altor produse petroliere. În acea vreme, benzinăriile PECO erau singura opțiune pentru șoferii români, fiind un simbol al autarhiei economice promovate de regimul Ceaușescu.
Brandul PECO a fost într-o perioadă un sinonim al siguranței și al disponibilității limitate, șoferii români experimentând adesea așteptări îndelungate la cozile din fața pompelor. Înființată în 1958, compania și-a extins rețeaua de benzinării la nivel național, ajungând la un număr de peste 580 de stații înainte de 1989. În acele timpuri, benzina și motorina erau produse în rafinăriile locale, iar PECO avea monopol asupra distribuției.
Deși calitatea carburanților și a lubrifianților PECO era adesea criticată, aceștia reprezentau singura opțiune legală pentru majoritatea șoferilor. Uleiurile și combustibilii ofereau performanțe modeste, dar erau accesibile și parte integrantă a rutinei cotidiene a posesorilor de automobile. După căderea regimului comunist, în anii ’90, PECO a început să dispară treptat, fiind absorbită de noua companie Petrom, și ulterior de OMV.
Astăzi, amintirea PECO este păstrată vie de cei care au trăit acele vremuri și care încă folosesc acest termen pentru a se referi la benzinării. Transformarea rețelei PECO într-un simbol al trecutului subliniază schimbările economice și sociale prin care a trecut România post-comunistă, dar și persistența unor elemente culturale care încă fac parte din identitatea colectivă.
