Într-o lume în care marile nume din psihologie, filosofie și medicină vin din marile metropole ale lumii, puțini mai știu astăzi că unul dintre pionierii psihologiei experimentale s-a născut la Buzău, în ziua de 5 decembrie 1873. Se numea Nicolae Vaschide, și în doar 33 de ani de viață a reușit să lase în urmă o operă științifică impresionantă și o moștenire intelectuală care merită redescoperită.
Un tânăr excepțional, format la Buzău și București. Vaschide a urmat clasele primare și gimnaziale în orașul natal, iar apoi, ca bursier, a fost admis la prestigiosul Liceu „Sfântul Sava” din București. Talentul și inteligența sa ieșită din comun l-au propulsat apoi spre Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde s-a dedicat studiului filosofiei.
O întâlnire providențială avea să-i schimbe viața: Alfred Binet, cunoscutul psiholog francez (considerat părintele testelor de inteligență), venit să susțină cursuri la București, l-a remarcat și l-a invitat să-și continue studiile la Paris, în cadrul Laboratorului de psihologie de la Sorbona.
Ascensiunea unui savant român în inima Europei . Cu banii câștigați printr-un premiu pentru teza de licență Senzațiile vizuale, susținută la București în 1895, Vaschide pleacă la Paris și nu se va mai întoarce niciodată. Aici își definitivează studiile la Școala de Înalte Studii de pe lângă Sorbona, secția Științe, și devine conferențiar universitar.
Nu se oprește însă aici. În paralel, urmează și Facultatea de Medicină, unde își face stagiul în spitale de renume precum Salpêtrière și Bicêtre – adevărate centre europene de cercetare în psihiatrie și neurologie. Vaschide devine un deschizător de drumuri în psihologia experimentală, cu aplicații în medicină, psihologie clinică și educație.
O carieră științifică internațională. A participat la congrese științifice internaționale la Roma, Londra, München, Milano, Torino, Cambridge și Dresda, prezentând comunicări pe teme dintre cele mai variate. A publicat în reviste de specialitate din Franța, Anglia, Italia, Olanda și România.
Bibliografia sa este impresionantă: 150 de comunicări științifice, 170 de articole, 12 cărți de specialitate
Scriitor, jurnalist, traducător – și cronicar al lui Brâncuși Nicolae Vaschide nu a fost doar un om al științei. A avut o activitate literară și jurnalistică remarcabilă. A colaborat la publicații precum Convorbiri literare, Adevărul ilustrat, Democrația și Sentinela din Buzău, folosind adesea pseudonimul Ion Măgură.
Sub acest nume, a semnat în 1906 prima cronică plastică despre Constantin Brâncuși apărută în presa românească, în ziarul L'Independance Roumaine. Mai mult decât atât, există indicii că tot Vaschide – sau farmacistul buzoian Sava Geotă – i l-a recomandat Elizei Seceleanu pe tânărul Brâncuși pentru realizarea lucrărilor „Rugăciune” și „Bustul avocatului Petre Stănescu”, opere aflate azi în Cimitirul Dumbrava din Buzău.
Un destin frânt prea devreme Pe 13 octombrie 1907, la doar 33 de ani, Nicolae Vaschide moare la Paris. Viața sa, deși scurtă, a fost un exemplu de rigoare, pasiune și dedicare. Deși numele său este astăzi aproape uitat în România, în arhivele științifice ale Europei rămâne o semnătură respectată.
